Revista >> Iulie-Septembrie 2011 [Nr. 137] >> Lumea Geospatiala

Se poate vorbi de o maturizare a soluţiilor geospaţiale, atunci când o activitate nu mai poate fi gestionată fără acestea

Luiza Sandu

24 Iulie 2011

O soluţie geospaţială nu este o hartă, pentru că o hartă GIS implică mult mai mult decât un „motor” de procesare a datelor cu caracteristici spaţiale. Odată depăşită frontiera vizuală, harta GIS devine o colecţie remarcabilă de date alfanumerice (atribute) şi geografice (de poziţionare) care, de obicei, sunt rezultatul unor fluxuri de lucru executate de personal din diferite compartimente funcţionale ale instituţiei.

Pentru cei care utilizează soluţiile geospaţiale în scopuri care depăşesc simpla afişare în coordonate a unor elemente gestionate, dificultatea implementării unor astfel de soluţii vine tocmai din identificarea corectă a fluxurilor de lucru în urma cărora se generează datele ale căror informaţii spaţiale vor fi gestionate de sistemul GIS. Astfel, în multe instanţe, sistemele GIS nu sunt simple componente ale unui sistem informatic integrat, ci ajung să se transforme în adevărate platforme de integrare a datelor care, chiar dacă provin din subsisteme specializate, au în comun caracteristica de spaţialitate.

Fie că vorbim de o primărie, pentru care datele despre teritoriu gestionate în sistemul GIS pot proveni din fluxuri de lucru (sau din subsisteme) care gestionează activităţi de tip financiar (impozite, taxe de utilizare, chirii aplicate unor proprietăţi) sau de tip tehnic (emiterea unor autorizaţii cu privire la folosinţa unei anumite suprafeţe), fie că vorbim despre o companie de utilităţi, pentru care datele de localizare a infrastructurii sunt utile şi în contextul informaţiilor comerciale referitoare la contractele existente într-o anumită parte a reţelei, sau a informaţiilor de contorizare sau a celor legate de costurile de întreţinere a unui tronson sau element de infrastructură, sistemele de tip GIS au evoluat de la „insule” de tehnologie, care se adresau unui grup restrâns de utilizatori specializaţi, la soluţii şi platforme inter-departamentale şi inter-instituţionale, care permit analiza informaţiilor alfanumerice deja existente dintr-o nouă perspectivă: cea geografică, de amplasare.

Cătălin Hristea

„Această transformare a soluţiilor geospaţiale, de la platforme de sine stătătoare la soluţii de anvergură instituţională, interconectate cu restul sistemelor informatice «de business» existente, impune o schimbare profundă de abordare a implementării unei astfel de soluţii. Astfel, implementarea soluţiei geospaţiale trebuie să reflecte o abordare integrată a informaţiei şi trebuie să plece de la o analiză detaliată a fluxurilor de lucru ale instituţiei, a obiectelor» care vor fi gestionate în cadrul soluţiei geospaţiale, a atributelor acestora şi a originii informaţiilor din aceste atribute, precum şi a «actorilor» care vor interacţiona cu aceste date şi a drepturilor pe care aceştia le au în raport cu fiecare obiect şi atribut în parte”, menţionează Cătălin Hristea, director general PMSolutions.

Analiza şi definirea soluţiei

Odată luată hotărârea demarării implementării unui sistem geospaţial (chiar şi în situaţia în care factorul declanşator a fost simpla interacţiune cu o hartă atractivă din punct de vizual), este fundamental ca analiza care va sta la baza proiectării viitorului sistem să fie realizată în mod cuprinzător şi profesional şi să aibă la bază identificarea nevoilor de business şi nu dorinţa de tehnologizare cu orice preţ. Puţine organizaţii au propriul departament IT cu suficient personal calificat disponibil să realizeze astfel de analize. În cele mai multe situaţii, proiectele de implementare a unor astfel de soluţii sunt greşit clasificate ca proiecte IT, aflate deci în responsabilitatea compartimentului IT, ceea ce poate pune întregul proiect, încă de la început, pe o cale greşită. Specialiştii IT sunt adesea atraşi de tehnologia din spatele unei astfel de soluţii şi proiectele se transformă în implementări „de dragul tehnologiei” sau nu cunosc suficient de bine fluxurile interne de lucru din cadrul instituţiei şi regulile „de business” aplicabile şi, din acest motiv, acceptă să implementeze funcţionalităţi inutile, redundante sau care, chiar dacă par iniţial atractive, nu sunt susţinute de procese de lucru reale care să asigure popularea ulterioară cu date a sistemului (care astfel riscă să devină excesiv de complex şi de greu de utilizat, din perspectiva efortului de introducere a datelor).

O alternativă eficientă şi recomandată pentru evitarea unei asemenea situaţii este contractarea unui serviciu specializat de analiză care să ofere accesul la consultanţi cu experienţă care, plecând de la nevoile reale ale instituţiei (rezultate în urma analizei fluxurilor de lucru) şi nu de la o decizie deja luată, să identifice cele mai eficiente metode de optimizare a modului de lucru utilizând tehnologia geospaţială. O astfel de analiză specializată va reliefa cauzele ineficienţei sau a disfuncţionalităţilor proceselor de lucru existente, va propune soluţiile de eficientizare cu ajutorul tehnologiei, dar şi prin reproiectarea unor fluxuri de lucru, şi va oferi proiectului justificările de natură tehnico-economică necesare pentru aprobarea unei investiţii de anvergură.

Proiectarea

După finalizarea analizei, consultantul va documenta toate cerinţele de ordin funcţional ale sistemului sub forma unor cazuri de utilizare, dar şi pe cele de tip non-funcţional: standarde tehnologice, cerinţe de securitate, de administrare, de performanţă sau de disponibilitate. Vor fi identificate toate sursele de date, fluxurile de lucru care vor fi automatizate, regulile de validare aplicabile, dar şi actorii implicaţi şi rolurile acestora. Următoarea etapă este aceea a definirii unei arhitecturi tehnice (logică, fizică, de integrare etc.) care să poată susţine atingerea obiectivelor de funcţionalitate documentate în etapa de analiză, precum şi proiectarea modelului de date, a logicii de business şi a interfeţelor cu utilizatorii. De o importanţă deosebită este transformarea cerinţelor funcţionale cu privire la schimbul de date în specificaţii de integrare care să ţină cont nu numai de finalitatea tranzacţiei şi de originea actuală a seturilor de date tranzacţionate, ci şi de logica fluxurilor de lucru şi, care pot duce la decizii care să implice schimbarea modului de gestionare a unor date la nivel instituţional (de exemplu crearea unor noi nomenclatoare unice la nivelul noii soluţii implementate, nomenclatoare care să poată fi accesate de toate celelalte subsisteme informatice şi care să înlocuiască informaţiile similare gestionate în acel moment în mod separat de fiecare subsistem în parte).

Implementarea

Valoarea adăugată pe care o poate aduce un consultat în procesul de analiză şi proiectare a unei soluţii geospaţiale este la fel de importantă ca rolul pe care îl are cel care implementează o astfel de soluţie. Este esenţial ca implementatorul să nu fie un simplu dezvoltator software, ci o firmă care să fie capabilă să înţeleagă modelul de business al clientului, fluxurile de lucru şi obiectivele finale (de business) ale implementării. Trebuie să fie familiar cu industria în care implementează soluţia respectivă, pentru că în cele mai multe cazuri nu instalează un produs standard, ci dezvoltă sau personalizează prin configurare o soluţie care trebuie să fie specifică domeniului de lucru căruia i se adresează şi trebuie să fie familiară (prin funcţionalităţi, dar şi prin terminologie) utilizatorilor respectivei instituţii.