Revista >> Februarie-Martie 2012 [Nr. 142] >> Cercetare

Radiografia Strategiei şi Planului CDI II, premisa formării unui sistem de cercetare sănătos

Alexandru Batali

20 Februarie 2012

Consorţiul format din companiile Technopolis Group Austria, GEA Strategy & Consulting SA şi FM Management Consultancy SRL a prezentat pe 31 ianuarie raportul de evaluare intermediară a implementării Strategiei Naţionale de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare şi a Planului Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2007-2013. Documentul prezintă radiografia perioadei 2007-2010, pe baza unei analize realizate anul trecut.

Raportul a fost prezentat de Fritz Ohler, directorul companiei Technopolis Group Austria, şi reprezintă totodată prima analiză de acest fel realizată de o entitate din afara ţării. În esenţă, raportul de evaluare arată cum este percepută cercetarea românească prin prisma celor două documente majore analizate. S-au spus lucruri cunoscute sau intuite de comunitatea cercetătorilor din România, dar şi unele deloc ştiute.

„Concluziile sunt complexe. Mi-au plăcut corelaţiile pe care experţii le-au făcut între rata de succes a proiectelor, domeniile prioritare pe care le-am gândit şi identificarea acelora care nu se regăsesc suficient în atractivitatea de proiecte. Cu certitudine, raportul de evaluare este un material asupra căruia trebuie reflectat, dar, totodată, trebuie folosit pentru dezvoltarea viitoarelor strategii. Învăţăm din ce am greşit, învăţăm cum să facem lucrurile mai bine şi această experienţă va fi un mare câştig pentru comunitate”, a declarat prof. dr. Dragoş Ciuparu, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică.

În urma opiniilor exprimate de directorii unor institute de cercetare de prim-plan, am înţeles că, din perspectiva proprie, cele mai importante concluzii sunt legate de: multitudinea criteriilor care se suprapun şi sufocă proiectele, insuficienta valorificare a Fondurilor Structurale, necesitatea punerii accentului pe instituţie pentru a avea o cercetare performantă şi, nu în ultimul rând, caracterul abrupt al reformei, care a impus prea multe transformări într-un timp foarte scurt.

Studiul aduce la lumină o serie de probleme, dar propune şi recomandări de îmbunătăţire a traseului pe care îl mai are de urmat Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare II, pentru ca în perioada care a mai rămas din implementare să se obţină maximul posibil din obiectivele „foarte ambiţioase” fixate. Astfel, s-a constatat că există o distribuţie prea largă a priorităţilor şi, prin urmare, ar trebui ca eforturile să se concentreze asupra unui număr mai mic de priorităţi, care se potrivesc mai bine specificului României. S-a vorbit apoi de corelarea strategiilor de cercetare cu cele sectoriale de dezvoltare, de exemplu în domeniile energiei sau transporturilor. A fost amintită şi criza financiară care a contribuit la nerespectarea bugetului iniţial corespunzător Planului Naţional, cu consecinţe nefaste pentru întreg sistemul de CDI din România.

Recomandările pentru perioada care a mai rămas sugerează în esenţă simplificarea procedurilor şi concentrarea pe formare de masă critică şi acordarea de atenţie sporită în direcţia formării şi atragerii de resurse umane în sistem. Cu alte cuvinte, creşterea încrederii cercetătorilor în sistemul şi politica de cercetare este un deziderat central.

Pe de altă parte, am constatat că o parte dintre recomandările pe care experţii evaluatori le-au formulat sunt deja în curs de implementare. Recomandarea legată de mai buna conectare a mediului de cercetare cu industria are deja aplicare, la ultima competiţie Parteneriate fiind create facilităţi pentru ca firmele să cofinanţeze proiecte de cercetare şi ulterior să preia rezultatele. De asemenea, recomandarea privind utilizarea experţilor internaţionali a fost deja implementată. Acest pas înainte faţă de rezultatele studiului este o sursă de optimism, sistemul de CDI din România având şansa unei revigorări. Condiţionată, bineînţeles, de punerea inteligentă în practică a recomandărilor experţilor străini.

„Raportul trebuie folosit pentru dezvoltarea viitoarelor strategii“

Recomandări legate de stabilirea politicilor

- Alinierea politicilor CDI la provocările economice şi sociale autohtone trebuie să fie o prioritate, cu atât mai mult cu cât UE va lansa topici similare în viitorul program de finanţare a cercetării, Orizont 2020. Este bine să învăţăm din exerciţiile de până acum, dar să nu fie replicate la modul copy-paste.
- În consecinţă este necesară apropierea politicilor CDI de cele sectoriale, mai ales în domeniul agriculturii, sănătăţii şi energiei.
- Conectarea planurilor legate de viitoarea generaţie de Fonduri Structurale 2014-2020 cu planurile legate de viitoarea politică naţională CDI. Fondurile Structurale pot fi o sursa care lărgeşte scopul şi resursele Planului Naţional şi ar trebui să adreseze aspecte regionale.
- Focalizarea pe instituţii şi pe creşterea puterii acestora, lecţie principală desprinsă şi în urma procesului de evaluare.
- Reducerea complexităţii strategiilor, obiectivelor şi criteriilor şi centrarea pe un număr redus de caracteristici esenţiale.
- Diviziunea muncii între UEFISCDI şi cele trei consilii (CNCS, CNDI, CCDI); creşterea rolului UEFISCDI şi micşorarea atribuţiilor consiliilor, prin reorientarea lor către supervizare şi acordarea de recomandări.
- Crearea de către UEFISCDI a unui sistem informaţional (sistem IT, baze de date, indicatori, raportări).
- Aceşti paşi sunt relevanţi pe termen lung, până în 2020, iar reformularea obiectivelor Planului şi Strategiei Naţionale CDI nu este necesară până în 2013.

Recomandări legate de percepeţia cercetătorilor

- Nu schimbaţi arhitectura Planului şi Strategiei Naţionale CDI 2007-2013 în perioada rămasă. Încercaţi să lansaţi call-urile pe baza criteriilor şi procedurilor deja stabilite.
- La evaluarea propunerilor de proiecte încercaţi să implicaţi maximul posibil de experţi internaţionali.
- Toate acţiunile trebuie să aibă în vedere creşterea încrederii printre beneficiari în sistemul de finanţare CDI, în paralel cu începerea unui proces de simplificare a procedurilor.
- Iniţierea unui proces de schimb de idei între ANCS şi performerii de top din cercetare pentru a înţelege mai bine scopul a ceea ce se cheamă „mutual amplification”.
- Stabilirea de către ANCS a unui dialog sistematic cu sectorul privat şi cu cei care utilizează rezultatele cercetării.