Revista >> Octombrie - Noiembrie 2012 [Nr. 149] >> Cloud Computing

Ce provocări pot genera proiectele de virtualizare a serverelor

Radu Ghitulescu

25 Octombrie 2012

Backup-ul complică şi el datele problemei. În primul rând, pentru că trecerea de la servere fizice la maşini virtuale schimbă radical modul de lucru – maşinile virtuale nu includ doar aplicaţiile şi datele care rulează şi pe serverele fizice, ci şi sistemul de fişiere al maşinii virtuale în sine. Ori, soluţiile clasice de back-up nu salvează şi fişierele, iar când o maşină virtuală cade este necesară reconstruirea ei de la zero – reconfigurare, reîncărcare a datelor şi aplicaţiilor etc. Desigur, există soluţii care realizează toate aceste procese automat, dar astfel de unelte nu sunt incluse în oferta standard a vendorilor. Prin urmare, alte costuri în plus.

Apoi, mai poate apărea „surpriza“ ca nu toate aplicaţiile pe care o companie doreşte să le migreze în mediul virtual să fie „virtualization-ready“. Mai ales dacă este vorba de versiuni mai vechi şi/sau de aplicaţii neactualizate, dar care acoperă optim necesităţile respectivei companii.

Enumerarea de mai sus poate părea un scenariu excesiv de pesimist, dar sunt probleme 100% reale. Iar studiul Dell-AMD le include în ierarhia provocărilor pe ultimele două poziţii: „incompatibilitatea tehnologiilor de virtualizare a serverelor alese cu aplicaţiile software existente“ şi „practicile de management incompatibile cu virtualizarea“.

Riscurile de securitate
Studiul citat nu nominalizează însă una dintre principalele probleme pe care adoptarea maşinilor virtuale le generează – cea a securităţii. Lipsa din topul provocărilor prezentat anterior este însă explicabilă prin prisma faptului că problematica securităţii este adesea neglijată în cadrul companiilor de dimensiuni medii şi mici. Practic, nominalizarea acestei probleme nu are loc decât după ce o companie se confruntă cu un incident serios de securitate, până atunci funcţionând pe principiul „Doar nu o să mi se întâmple tocmai mie“...

Iar gradul de incidenţă al acestei strategii de ignorare este neaşteptat de mare. Conform unui studiu realizat de compania O+K Research în luna martie 2012, peste jumătate (55%) din companiile europene care au adoptat sau urmează să adopte o tehnologie de virtualizare nu au nicio intenţie de a implementa o soluţie de securitate dedicată pentru astfel de medii.

Atitudine justificată parţial de faptul că percepţia asupra riscurilor asociate securităţii mediilor virtualizate este extrem de optimistă. Studiul indică faptul că 42% din specialiştii IT care au participat la cercetare sunt de părere că riscurile de securitate din mediul virtual sunt considerabil mai mici decât cele specifice infrastructurii fizice.

Un punct de vedere parţial corect, dar care nu elimină riscurile de securitate câtuşi de puţin. Şi ca o dovadă a faptului că situaţia nu este de dată recentă, Gartner estima la finalul lui 2009 că, în următorii doi ani, 60% din serverele virtualizate vor fi mai expuse riscurilor de securitate decât serverele fizice pe care le înlocuiesc.

Motivele acestei expuneri ridicate nu se datorează doar optimismului excesiv. Ci şi faptului că o bună parte din companiile care au adoptat deja virtualizarea serverelor abordează problema securităţii acestora în mod similar celui în care asigură securitatea serverelor fizice. Şi această abordare este foarte frecventă. Potrivit unei cercetări realizate de Prism Microsystems, pe un eşantion de peste 300 de manageri IT, experţi şi auditori în securitate informatică, 58% din respondenţi au declarat că folosesc soluţiile „clasice“ de securitate, în locul celor dedicate mediilor virtuale.

Soluţia rezolvării acestui tip de probleme este evidentă: adoptarea tehnologiilor şi aplicaţiilor adecvate.

Toate provocările enumerate anterior nu sunt insurmontabile şi pot fi depăşite fie prin apelul la consultanţă, fie printr-o abordare etapizată şi documentată, care să elimine atât riscul depăşirilor de buget, cât şi cel al problemelor care pot apărea pe parcurs.