.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
ICSI Rm. Vālcea explorează viitorul prin dezvoltarea de noi tehnologii pentru o energie sustenabilă
Înfiinţarea Centrului Naţional pentru Hidrogen şi Pile de Combustibil reprezintă un al doilea moment distinct de dezvoltare a Institutului, încununare a implicării sale cu succes, încă din 1996, în proiecte din domeniul energeticii hidrogenului. În momentul de faţă, Centrul utilizează aceeaşi abordare multidisciplinară, pentru atingerea țintelor sale declarate în strategiile de dezvoltare, în special în cadrul „lanţului de cunoaştere” pe care încearcă să-l dezvolte la nivel naţional (fig.1).
Noua facilitate de cercetare în domeniul temperaturilor scăzute, CRYO-HY, lansată în 2013, a reprezentat, pe de o parte, o revenire a Institutului la tradiţia sa iniţială, de promotor al criogeniei în România, iar, pe de altă parte, face disponibilă tehnologia suport absolut necesară atât pentru cercetările legate de separarea tritiului, cât şi pentru cele ce vizează energetica hidrogenului.
Toate aceste centre, deşi activează în domenii aparent distincte, se bazează pe aceleaşi principii pragmatice, ce se raportează continuu la cele patru elemente de referinţă ale Institutului: impact în mediul academic şi industrial, calitate a cercetării de excelență, bază de expertiză şi dezvoltarea sau implicarea în programe ţintă.
Drumul de la izotopi la energie – un salt „dificil de imaginat” în timp şi gândire
Este cunoscută sintagma „cel mai organizat program de cercetare duce de cele mai multe ori la rezultate minime”, cu referire directă la faptul că, de cele mai multe ori, marile inovaţii au fost rezultatul unor cercetători din cu totul alte domenii. În acelaşi mod, programul de cercetare pentru tehnologii de separare a deuteriului, ce s-a încheiat cu elaborarea tehnologiei de producere a apei grele, a fost ulterior convertit în cercetări pentru separarea celui de-al treilea izotop al hidrogenului: tritiul. Dacă iniţial întregul program de cercetare a fost focalizat către recuperarea apei grele utilizate la centralele nucleare CANDU, şi s-a concretizat prin crearea celei mai mari instalaţii pilot de separare tritiu din Europa, în momentul de faţă oportunitatea utilizării tritiului în noile reactoare de fuziune a modificat cursul şi aplicaţia finală majoră, conducând către o implicare activă în cercetările aferente ciclului de combustibil pentru Proiectul internaţional ITER. Mai mult, odată cu oportunitatea utilizării tritiului ca şi combustibil, importanța cercetărilor de separare a acestui izotop a crescut, iar grupul de lucru în acest domeniu a devenit cunoscut atât prin rezultatele obţinute până în prezent, cât şi prin operarea celei mai mari instalaţii demonstrative din acest domeniu.
Noile oportunităţi au creat premizele unor noi proiecte şi cooperări, atât pe plan european, cât şi internaţional, pentru dezvoltarea de noi catalizatori pentru reacţia de schimb izotopic catalizat sau pentru validarea întregii tehnologii. Şi în acest caz specific, abordarea multidisciplinară a fost cheia multor succese obținute de grupul de cercetare implicat în separarea tritiului.
Privind retrospectiv, considerând punctul de plecare prima instalaţie experimentală de dezvoltare şi testare a producerii de apă grea din anii 1970-80, şi ajungând la momentul actual, în care noile instalaţii experimentale participă la unul din cele mai provocatoare proiecte internaţionale – obţinerea de energie prin reacţia de fuziune controlată, avem în faţa ochilor imaginea unui drum complex, pe care cercetătorii de la Râmnicu Vâlcea l-au parcurs atât în timp, cât şi în concepţie.
Studiu de caz: heliul lichid – noul „instrument” oferit pe piaţa cercetării
Lichefiat pentru prima dată în anul 1908 de către fizicianul olandez H. K. Onnes, heliul este elementul de bază în fizica şi ingineria temperaturilor joase. Lichefierea heliului a făcut posibilă, câţiva ani mai târziu, în 1911, de către acelaşi fizician, punerea în evidenţă a uneia dintre cele mai interesante proprietăţi ale materialelor – supraconductibiltatea - acea proprietate deosebită a unor materiale de a nu mai opune rezistenţă la trecerea curentului electric.
În momentul de faţă, cercetările în domeniul criogeniei sunt practic de neimaginat fără existenţa heliului lichid. Pragul de temperatură de la care rezultatele de interes pot fi imaginate în fizica temperaturilor joase a coborât ameţitor în ultimele decade de timp, undeva sub 4 K, iar acest aspect face ca experimentele de profil să devină extrem de costisitoare şi complexe.
Parerea ta conteaza: 
Quo Vadis ICSI Rāmnicu Vālcea
