.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Rolul clusterelor inovative din România în dezvoltarea agro-bio-economiei
Agro-bio-economia este acel sector economic în care se produc şi se prelucrează bio-resursele provenite din agricultură, în special din producţia vegetală. Agro-bio-economia este parte a domeniului trans-sectorial strategic al bio-economiei, care contribuie la obiectivele UE de creştere: inteligentă, prin dezvoltarea cunoştinţelor şi a inovării; durabilă, bazată pe o economie mai eficientă în gestionarea resurselor şi mai competitivă; favorabilă incluziunii, vizând consolidarea ocupării forţei de muncă, a coeziunii sociale şi teritoriale.
Atunci când se discută despre potenţialul agricol productiv neexploatat corespunzător în România, referirile vizează în primul rând producţia vegetală. În 2013, anul cu cel mai bun rezultat din istorie al agriculturii româneşti, mai bine de două treimi din valoarea totală a producţiei agricole a fost reprezentată de producţia agricolă vegetală – tab.1.
Analiza datelor din tabelul 1 relevă o dependenţă semnificativă a producţiei vegetale de condiţiile climatice specifice fiecărui an. Este evidentă de asemenea ponderea ridicată a culturilor de câmp, cu o valoarea adăugată mai mică, cu o dezvoltare redusă a producţiei de fructe, la care valoarea adăugată este semnificativ mai mare.
O analiză comparativă a principalelor culturi vegetale de câmp, din România şi din alte ţări din Uniunea Europeană, demonstrează ineficienţa tehnologiilor agricole aplicate în ţara noastră - tab. 2. În 2013, an în care au fost condiţii climatice bune, producţia medie la hectar este printre cele mai mici din Uniunea Europeană la grâu, este cea mai mică la porumb şi se află sub media europeană la floarea soarelui. 
De asemenea, statisticile demonstrează o structură ineficientă a producţiei vegetale. Cerealele boabe sunt cultivate pe circa jumătate din suprafaţa arabilă a României, dar zootehnia, care ar trebui să adauge valoare acestei producţii cerealiere, nu este suficient dezvoltată. Lipsa unei pieţe zootehnice de dimensiuni corespunzătoare producţiei cerealiere, ca şi ponderea redusă a culturilor cu profitabilitate ridicată (fructe, plante medicinale, etc.), fac ca agricultura României să fie cu mult mai puţin productivă decât cea a ţărilor vest-europene. În 2013, anul cu cele mai ridicate producţii, fiecare hectar de teren agricol al României a generat o producţie valorică de 1.185 de euro, mai puţin de jumătate comparativ cu Germania sau Franţa, liderii pieţei agricole din U.E.
Oportunităţile oferite de abordarea trans-sectorială
Agro-bio-economia oferă o serie de oportunităţi pentru creşterea valorii adăugate în agricultura României. Valorificarea bioresurselor non-alimentare (ca de ex. co-produsele de tipul paielor de grâu sau tuleilor de porumb) pentru obţinerea produselor chimice de volum (bio-etanol lignocelulozic, polimeri sintetizaţi din bioresurse, bio-solvenţi, bio-detergenţi, etc.) determină o creştere a valorii adăugate a culturilor de câmp. Extracţia din co-produsele de morărit şi panificaţie (pleavă şi tărâţe) a fibrelor prebiotice, a polifenolilor anti-oxidanţi şi a bio-silicei oferă posibilitatea obţinerii de suplimente şi aditivi alimentari şi furajeri, produse cu profitabilitate ridicată. Realizarea de biostimulanţi pentru plante în cadrul acestor lanţuri valorice care utilizează superior producţia vegetală permite închiderea unor circuite similare celor naturale, prin care se reciclează nutrienţii pentru plante.
Biostimulanţii pentru plante sunt o categorie emergentă de produse utilizate ca inputuri în tehnologiile agricole, care acţionează preponderent asupra fiziologiei plantelor, determinând o creştere a eficienţei de utilizare a nutrienţilor şi a apei şi o rezistenţă sporită a plantelor la stresurile biotice (boli şi dăunători) şi abiotice (secetă, îngheţ, salinitate, poluare, exces de umiditate). Aceşti biostimulanţi pentru plante reprezintă una din soluţiile de reducere a dependenţei de condiţiile climatice, iar posibilitatea obţinerii lor direct în cadrul unei exploataţii agricole, în cadrul proceselor de prelucrare a biomasei specifice agro-bio-economiei, oferă noi oportunităţi pentru creşterea marjei brute în exploataţiile agricole de câmp.
Dezvoltarea agro-bio-economiei oferă posibilitatea implementării la beneficiarii din mediu economic a unor rezultate / servicii de CDI, prin care să se realizeze un efect de pârghie dintre un domeniu considerat de raportul ARUP pentru România ca având competenţe ridicate şi nivel tehnologic mediu-avansat (al produselor chimice) şi un domeniu economic considerat ca având competenţe scăzute şi nivel tehnologic redus (al agriculturii şi industriei alimentare).
Clusterele ca motor al inovării
Clusterele sunt concentrări geografice de întreprinderi interconectate, universităţi și institute de cercetare, ca furnizorii de soluţii inovative aplicabile nevoilor reale ale întreprinderilor din cluster şi de formare profesională continuă, autorităţi publice locale, regionale şi, conform modelului „Four clover” – „Trifoi cu patru foi” adoptat în România, organizaţii catalizator – firme de consultanţă specializate în domeniul transferului tehnologic şi al inovării, centre de transfer tehnologic.
Parerea ta conteaza: 
Bio-economia – oportunităţi şi perspective pentru România
