Revista >> Aprilie 2016 [Nr. 183] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea suferă de lipsa diferenţierii obiective şi a unui leadership adecvat

Alexandru Batali

22 Aprilie 2016

Test de personalitate fără veleităţi profesionale şi joc vechi de societate, chestionarul lui Proust a devenit mai cunoscut prin aplicarea sa de către Bernard Pivot în cadrul emisiunii „Bouillon de culture". Pornind de la acest model clasic, am creat un formular complet adaptat, menit să restituie imaginea cercetării româneşti prin ochii unor personalităţi care se dezvăluie totodată pe sine, prin raportare la acest domeniu. Prof. dr. Daniel David, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai şi preşedintele International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health (Institut de interes european, inclus în platforma MERIL a European Science Foundation), este invitatul acestei ediţii.

Prof. dr. Daniel David, directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai şi preşedintele International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health

1.Principala dumneavoastră calitate?
Nu ştiu dacă o am, dar cu siguranţă proiectez ca model ideal triada următoare: Tradiţie (respectul pentru tradiţie prin Bun simţ), Excelenţă (prin Raţionalitate/Gândire critică) şi Onoare (prin Curaj). Aşadar, încerc să o proiectez ca o calitate, dar alţii trebuie să spună cât şi dacă reuşesc.

2.Principalul defect?
Toleranţa scăzută la frustrare (dar lupt cu ea…!).

3.Deviza după care vă călăuziţi în profesie?
Sapere Aude! (N. red. Îndrăznește să știi!) şi Per Aspera Ad Astra! ! (N. red. Prin dificultăţi se ajunge la stele!)

4.Trăsătura pe care doriţi să o întâlniţi la un cercetător?
Triada: Creativitate/inteligenţă, entuziasm şi disciplină/seriozitate. Aceasta este „Calea Regală” spre cercetare competitivă şi de excelenţă.

5.Ce preţuiţi cel mai mult la partenerii din proiectele de cercetare?
Triada: Creativitatea/inteligenţa, entuziasmul şi disciplina/seriozitatea. Asta pentru că accept doar parteneri cu care să-mi placă să lucrez. Dacă dau mult – şi petrec zilnic cel puţin 16 ore în activităţi academice –, măcar să o fac într-un context care să-mi placă.

6.Locul unde aţi dori să faceţi cercetare
Universitatea Babeş-Bolyai/UBB din Cluj-Napoca. Sunt legat de Cluj-Napoca şi Transilvania, iar UBB este „Harvard-ul Transilvaniei”. Este o titulatură probată de ranking-urile internaţionale, unde UBB se află întotdeauna, dacă nu pe primul loc, pe locurile doi sau trei în rândul universităţilor din România. În ceea ce priveşte componenta de cercetare, UBB oferă cadrul adecvat şi susţinerea necesară pentru a face performanţă. Mi-a oferit posibilitatea să creez de la zero Departamentul de Psihologie Clinică şi Psihoterapie şi International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, gândite în întregime după mecanisme internaţionale. UBB mi-a permis să reproduc aici mecanisme şi modele existente la cele mai reputate universităţi din străinătate, motiv pentru care reprezintă spaţiul de cercetare în care îmi place să lucrez, să creez.

7.Descoperirea ştiinţifică pe care o apreciaţi cel mai mult?
Psihoterapiile cognitiv-comportamentale: au salvat sute de mii de vieţi şi au ameliorat suferinţa psihologică a milioane de oameni în toată lumea.

8.Personalitatea ştiinţifică pe care o admiraţi?
Profesorii americani Aaron T. Beck şi Albert Ellis - fondatorii psihoterapiilor cognitiv-comportamentale -, unii dintre cei mai importanţi psihologi/psihiatri ai lumii. Ei au reuşit să schimbe faţa psihoterapiei şi a psihologiei. Psihoterapiile cognitiv-comportamentale sunt astăzi cele mai reprezentative forme de psihoterapie la nivel internaţional, cu un impact extraordinar, care a schimbat paradigmele ştiinţifice şi practicile bazate pe acestea.

9.Persoana care v-a influenţat cel mai mult cariera ştiinţifică?
Aaron T. Beck şi Albert Ellis. Ambii mi-au fost mentori şi supervizori şi am rămas în relaţii apropiate. Au fost oamenii care m-au influenţat direct şi constant, am lucrat cu ei în diverse proiecte ştiinţifice, am scris împreună cu Albert Ellis o carte la Oxford University Press, iar cu Aaron T. Beck am un capitol în pregătire la editura Wiley. De altfel, m-au ajutat foarte mult în dezvoltarea Departamentului şi Institutului de la UBB, toate programele noastre fiind acreditate de organizaţiile pe care ei le reprezintă la nivel internaţional. Aaron T. Beck este şi Doctor Honoris Causa al UBB.