Revista >> Aprilie 2017 [Nr.193] >> Cover Story

Institutul de Ştiinţe Spaţiale, 60 de ani de ascensiune ştiinţifică

Alexandru Batali

27 Aprilie 2017

• Consacrare validată Scimago şi Nature
• Expertiza şi rezultatele de excepție pledează pentru transformarea ISS în institut național de cercetare-dezvoltare-inovare

Cele mai prestigioase ranking-uri şi index-uri ştiinţifice internaţionale confirmă rezultatele de excelență ale Institutului de Ştiinţe Spaţiale (ISS) şi consolidează buna sa reputaţie. În 2016, anul care marchează aniversarea a şase decenii de existenţă, ISS se afla pe primul loc în rândul institutelor de cercetare din România şi pe al doilea la nivelul instituţiilor academice, potrivit Scimago Rankings. În Nature Index, ISS este de asemenea în top 10, pe o onorantă poziţie 8, înaintea unor universităţi apreciate pe plan naţional şi surclasând entităţi de cercetare renumite. 60 de ani dedicaţi cercetărilor şi tehnologiilor spaţiale avansate au transformat ISS într-o instituţie de înalt rang ştiinţific mondial. Povestea acestei ascensiuni o descoperim în istoria sa îndelungată, în realitatea ultimilor ani şi, extinzând perspectiva temporală, în viitorul pe care cercetătorii din cadrul ISS îl scriu clipă de clipă, experiment cu experiment.

Dr. Sorin Ion Zgură, directorul Institutului de Ştiinţe Spaţiale

ISS este unic din multe puncte de vedere. Ştiinţific, cercetările ISS acoperă cel mai larg spectru posibil. Fie că este vorba de spaţiul cosmic, aerian, terestru sau cel acvatic, Institutul de Ştiinţe Spaţiale explorează toate aceste domenii, prin participarea la experimente, misiuni şi proiecte dezvoltate de cele mai reputate instituţii internaţionale din Europa (Agenţia Spaţială Europeană - ESA, CERN, DUBNA), din SUA (NASA) sau din America de Sud (Pierre Auger Observatory). Tehnologic, ISS se situează în prima linie de evoluţie şi de impact social, prin abordarea tehnologiilor care ţintesc cele mai avansate nivele de maturitate, prin prisma standardelor internaţionale cele mai solide: TRL (Technological Readiness Level - ISO 16920:2013) şi ECSS (European Cooperation for Space Standardization). Profesional, institutul se distinge prin accentul pus pe perfecţionarea continuă a personalului ştiinţific. Peste jumătate din personalul de cercetare are titlu de doctor şi certificări naţionale pentru managementul de proiecte, iar colaborările internaţionale sunt coordonate de cercetători cu competențe avansate de leadership. Un plus este dat şi de vârsta cercetătorilor, cu o medie de 38 de ani, care este poate cea mai scăzută medie de vârstă la nivelul entităţilor de CDI din România. Istoria şi experienţa celor 60 de ani, pe de o parte, tinereţea, puterea creativă şi gradul crescut de interdisciplinaritate al echipelor de cercetare, pe de altă parte, au generat un mediu de înaltă performanţă care, în regim de continuitate şi management pragmatic, a permis Institutului să urce în top-urile naţionale, ascensiune validată de cele mai valoroase entităţi internaţionale de analiză.

Dincolo de anvergura acestor rezultate de excepţie, ISS este unicul institut românesc care acoperă prin specificul său toate aspectele știinţelor spaţiale - de la cercetarea fundamentală la cea aplicativă şi tehnologică - iar dobândirea statutului de Institut Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare de sine stătător ar fi nu numai un pas firesc, logic, ci şi o măsură legislativă binevenită.

Istoria transformării
Prezentul se sprijină pe umerii trecutului, astfel că nu putem vorbi despre Institut fără să avem imaginea transformării sale de-a lungul a șase decenii. Administrativ, rădăcinile ISS se găsesc în Institutul de Fizică Atomică, Bucureşti, unde, la începutul anilor ‘50, Horia Hulubei a înfiinţat Laboratorul de Raze Cosmice. La reorganizarea Institutului de Fizică Atomică, în anul 1977, a fost înfiinţat Centrul de Astronomie și Științe Spațiale – CASS, cu Laboratorul de Cercetări Spaţiale şi Secţia de Astronomie. În 1990 a fost înfiinţat Institutul de Gravitaţie şi Ştiinţe Spaţiale IGSS prin unirea Laboratorului de Cercetări Spaţiale cu colectivul de Gravitaţie şi Lichide Magnetice din Institutul de Cercetări şi Proiectări Electrotehnice, Bucureşti. În organigramă au fost 3 laboratoare: Laboratorul de Cercetări Spaţiale, condus de dr. Maria Haiduc, Laboratorul de Inginerie Spaţială, condus de dr. Vlad Văleanu, şi Laboratorul de Gravitaţie, condus de dr. Marius Ioan Piso. În forma sa actuală, Institutul de Ştiinţe Spaţiale a fost înfiinţat în 1996 ca filială a Institutului Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei, iar în 2004 a devenit filială cu personalitate juridică. Din 1990 până în 2011 director a fost dr. Dumitru Hașegan, iar din 2011 la conducerea Institutului se află dr. Sorin Ion Zgură.

„Indiferent de denumirea sub care a evoluat Institutul pe scena ştiinţifică, strategia sa de dezvoltare a fost constant centrată pe implicarea în colaborări internaţionale, în special pentru activităţile spaţiale şi fizica energiilor înalte. Primul experiment pe orbită la care au participat cercetătorii institutului a fost în anul 1972. De atunci au participat, cu experimente proprii sau în colaborare, pe 24 de sateliţi şi staţii orbitale, în domeniile radiaţiilor cosmice, plasmei şi magnetometriei şi tehnologiilor spaţiale. Institutul a avut o contribuţie majoră la Programul Ştiinţific al primului cosmonaut român, Dumitru Dorin Prunariu, 1981, cu 5 experimente de fizică şi prin participarea la un experiment de biologie. Colectivul condus de dr. Marius Ioan Piso a realizat primul satelit românesc, GOLIAT, în 2011, lansat cu racheta VEGA, ESA”, enumeră dr. Dumitru Hașegan o parte dintre cele mai prestigioase colaborări internaționale înscrise de-a lungul timpului pe cartea de vizită a Institutului de Științe Spațiale. Tot în 2011, dr. Dumitru Hașegan a adus Institutului un alt motiv de satisfacție, în calitatea sa de responsabil al primului experiment românesc realizat la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale.

La rândul său, noul director, dr. Sorin Zgură, evidenţiază componentele strategice prin care ISS s-a impus în elita cercetării naționale şi internaţionale: „În cei mai bine de 60 de ani de activitate, misiunea Institutului de Științe Spațiale a fost aceea de a dezvolta și a susține – prin proiecte naţionale, internaționale și colaborări științifice – atât activități de cercetare științifică în fizica razelor cosmice, fizica energiilor înalte, astrofizică și cosmologie, cât și activități de cercetare aplicată, proiectare și dezvoltare de tehnologii spațiale. În tot acest timp, politica de cercetare-dezvoltare a Institutului de Științe Spațiale a avut la bază conceptul de comprehensivitate, fapt care a permis abordarea cu succes a unei largi game de tematici și proiecte științifice - de la teorie pură până la realizarea de instrumente științifice complexe pentru misiuni spațiale și sateliți - și care a dus la stabilirea unei reputații științifice solide a Institutului pe plan naţional și internațional.

Colaborările și parteneriatele puternice, o politică câștigătoare

Din 1990, strategia științifică fundamentală a Institutului de Științe Spațiale a fost una de continuă deschidere şi implicare în activități majore de cercetare, atât la nivel naţional, dar mai cu seamă la nivel european și internațional. În acest context, Institutul de Științe Spațiale a dezvoltat colaborări și parteneriate puternice cu instituții de renume din România (Agenţia Spaţială Română, Universitatea din București, Universitatea Politehnica din București, INFLPR, IFIN-HH, INCDFM, INCDMTM), cu instituţii de renume internaţional (JINR, CERN, Brookhaven National Laboratory şi FAIR GSI prin proiecte ca BEQUEREL, ALICE, MoEDAL, BRAHMS, R3B, SPARC, FCAL), a participat şi continuă să participe în programe spaţiale de importanţă majoră ale ESA şi NASA (EUCLID, PLANCK, CLUSTER, KEEV, GOLIAT – primul satelit românesc lansat în spaţiu, CFS-A – primul experiment românesc la bordul Staţiei Orbitale Internaţionale, PROBA-3) şi în colaborări şi consorţii internaţionale (PIERRE AUGER OBSERVATORY, ANTARES, KM3NeT, LOPES, FCAL, JEM-EUSO, TUS). Succesul preponderent al Institutului de Ştiinţe Spaţiale în aceste proiecte şi colaborări internaţionale a fost însă determinat de aderarea României la ESA ca membru cu drepturi depline în anul 2011.
Cum a reuşit ISS să fie membru activ şi apreciat în cele mai puternice organizaţii mondiale şi partener în programele spaţiale de prim rang? Ce oportunităţi au apărut ulterior? Aflăm răspunsul chiar de la reprezentanţii Institutului în aceste colaborări şi programe de vârf.
„Prin muncă susținută, prin utilizarea oportunităților existente de colaborare şi prin crearea iterativă a unora noi. De exemplu, în domeniul astrofizicii razelor cosmice de energii ultraînalte, ISS a pornit de la oportunitățile de colaborare existente în anul 2012 şi a dezvoltat o primă colaborare cu Laboratorul Djzelepov de Probleme Nucleare (DLNP) de la IUCN Dubna pentru misiunea TUS. În cadrul acestei colaborări, ISS a dezvoltat un pachet de software numit GBSatCal pentru studiul calibrării de la sol a telescopului TUS aflat în orbită şi a evaluat posibilele configuraţii de calibrare. Ca urmare a activităților desfășurate în cadrul acestei colaborări, ISS a putut intra în mod natural în 2013 în colaborarea misiunii KLYPVE, şi, colateral, în experimentul TAIGA/HiSCORE. De asemenea, pornind tot de la rezultatele obținute în cadrul colaborării TUS, ISS a putut aplica pentru participare în cadrul colaborării internaționale JEM-EUSO, obținând în 2014 statutul de membru plin. În acest fel, ISS își creşte în mod continuu vizibilitatea în domeniile de vârf ale științei și își poate elabora o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung, care să îi permită participarea la experimente și colaborările viitoare”, afirmă dr. Mihnea Popescu, şeful Laboratorului de Astrofizica, Fizica Energiilor Înalte şi Tehnologii Avansate.