Revista >> Iunie 2017 [Nr.195] >> Cercetare & Invatamant superior

Cercetarea românească - Frumoasa din pădurea adormită

Alexandru Batali

27 Iunie 2017

10. Liderul din sistemul CDI pe care îl admiraţi?
În opinia mea, liderii din sistemul CDI pe care îi admir sunt Ioan Dumitrache, Adrian Curaj și Magdalena Susan Resiga pentru faptul că nu au precupețit niciun efort pentru punerea bazelor și implementarea unei finanțări corespunzătoare a cercetării științifice din România. Din păcate, eforturile dânșilor nu au fost totdeauna apreciate nici de guvernanții de diferite „culori politice” și nici de cei implicați direct în activitatea de cercetare.

11. Principalul merit în sistemul de CDI?
Activitatea desfășurată în perioada 2000-2012, ca membru al mai multor comisii, consilii și colegii din cadrul CNCSIS și ANCSI, ar putea fi considerată un merit, dar nu sunt foarte convins. M-am implicat efectiv împreună cu alți colegi în elaborarea de criterii obiective de evaluare a cercetării științifice din domeniile Științele Vieții și ale Pământului și Științele Biomedicale, pe de o parte, și am contribuit la „schițarea” strategiei de CDI, pe de altă parte.

12. Regretul cel mai mare?
Cel mai mare regret este că nu am insistat mai mult pentru implementarea rapidă a documentelor elaborate în cadrul comisiilor. Multe propuneri și sugestii nu au fost luate în considerare sau, dacă au fost luate, nu li s-a dat importanța cuvenită. Împreună cu alți colegi de bună credință am fi putut face mai mult dacă am fi avut mai multă susținere din partea celor ce decid politicile de CDI, adică din partea guvernanților. Este foarte regretabil că guvernanții noștri nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă faptul că investițiile în educație, sănătate și cercetare științifică sunt cele mai importante pentru dezvoltarea, progresul și prosperitatea unei națiuni. Nu mă pot abține să nu-l citez pe Alexandru Vlahuță care, în 1881, în poezia „Cârmacii”, referindu-se la politicienii vremii sale scria: „Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine, nici sfială/Că-ntr-o zi, poate, urmașii le vor cere socoteală./De-a lor fapte. Ce le pasă? Lopătari, la cârma țării/Sunt stăpâni pe vas, pe vânturi, și pe valurile mării!/... /Cum să mai vedem în țară cinste, muncă, propășire,/Când spoiala azi e totul, când vezi că prin lingușire/Și fățărnicii, netoții, au ajuns așa departe!/Cum să-ți mai trudești viața ca să-nveți puțină carte/Când te uiți că-n astă țară, dată pradă celor răi,/Înțelepții sunt victime, ticăloșii sunt călăi!”
Din nefericire, „istoria” se repetă și nu știu când ne vom trezi sau dacă ne vom trezi vreodată.

13. Cercetarea românească: puncte forte, puncte slabe?
Puncte forte: infrastructura de cercetare științifică foarte performantă (în unele domenii mult mai bună decât în țările dezvoltate) și resursa umană foarte bine pregătită.
Puncte slabe: subfinanțarea „cronică” sau incoerenţa în procesul de finanţare, dublate de irosirea de fonduri în proiecte nerelevante, care duc, mai devreme sau mai târziu, la emigrarea în țările dezvoltate a resursei umane foarte competitive; concentrarea instituțiilor de cercetare științifică în București și în județul Ilfov în proporție de peste 90%; neincluderea institutelor și centrelor de cercetare din universităţi în programul de cercetare nucleu; corelarea insuficientă a cercetării științifice din institutele naționale cu cea din universităţi; legislația necorespunzătoare spiritului vremii, care atrage după sine o birocrație excesivă (de exemplu, „înregistrarea contabilă a rezultatelor cercetării-dezvoltării potrivit art. 76 și 77 din OG nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată prin Legea nr. 324/2003, cu modificările și completările ulterioare”; acest lucru este posibil pentru proiectele care și-au propus și au realizat un aparat, o instalație, un medicament etc. care într-adevăr trebuie să figureze în evidențele contabile ale instituției unde s-a derulat proiectul, dar cum se poate „înregistra contabil” un articol științific, o carte sau un brevet de invenție?!); reprezentarea necorespunzătoare a României la nivelul forurilor europene responsabile cu finanțarea cercetării științifice. De asemenea, tot la puncte slabe aș menționa faptul că nu se acordă suficientă atenție sau atenția cuvenită cercetărilor interdisciplinare.

14. Cel mai bun proiect de cercetare existent?
Sunt mai multe proiecte de cercetare științifică care merită să fie considerate foarte bune sau chiar excepționale, dar menționând numai unul ar fi incorect.

15. Cel mai defectuos proiect de cercetare?
Au fost finanțate foarte multe proiecte de cercetare fără nicio relevanță științifică, dar numărul lor este din ce în ce mai mic.

16. Cea mai bună politică de cercetare din ultimii ani?
Cea mai bună politică de cercetare științifică a fost implementată de profesorul Anton Anton în calitatea sa de președinte al Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului (2006-2008), dar numai „cu o floare nu se face primăvară”.

17. Cea mai proastă decizie la nivelul politicii de cercetare?
În prezent, intenția de a renunța la evaluatori din afara României poate fi considerată o decizie inadecvată.

18. Şansa relansării cercetării româneşti?
Relansarea cercetării științifice din România depinde în foarte mare măsură de finalizarea cu succes a celor doi proiecte mari de infrastructură cu finanțare europeană: ELI - NP la București-Măgurele și DANUBIUS - RI la Murighiol (o infrastructură pan-europeană de cercetări interdisciplinare ale sistemului reprezentat de fluviul Dunărea, Delta Dunării și Marea Neagră).