Revista >> Iunie 2018 [Nr. 205] >> Cover Story

USAMV București, conectată la provocările internaționale majore din educație și cercetare

Alexandru Batali

22 Iunie 2018

Din 2019 România va deţine preşedinţia Consiliului UE. În acest context favorabil, pentru a fi cât mai profitabil pentru învăţământul superior şi cercetarea românească, cum veţi adapta strategia de internaţionalizare a universităţilor româneşti?
Întâlnirea miniştrilor educaţiei din Asia şi Europa, dublată de o întâlnire a rectorilor şi o alta a reprezentanţilor studenţilor, în luna mai 2019, poate fi unul din cele mai importante evenimente organizate în România pe parcursul deţinerii Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene. Reuniunea ASEMME 7 organizată la Bucureşti vine după ASEMME 1 (2008 – Berlin), ASEMME 2 (2009 – Hanoi), ASEMME 3 (2011 - Copenhaga), ASEMME 4 (2011 - Kuala Lumpur), ASEMME 5 (2015 – Riga) şi ASEMME 6 (2017 – Seul). Astfel de evenimente aşează România pe un loc binemeritat în peisajul internaţional al învăţământului superior, conform cu tradiţia, expertiza şi potenţialul existent. Parteneriatele internaţionale semnate de către CNR sau care sunt în curs de semnare cu organizaţiile corespondente din Franţa, Spania, Portugalia se constituie în tot atâtea dovezi de recunoaștere a calităţii sistemul românesc de învățământ superior.
În încheiere, având tot timpul în atenţie specificul şi identitatea naţională, aş vrea să aduc încă un argument forte pro-internaționalizare: în domeniul educaţiei, rezultatele nu pot fi vizibile pe termen mediu şi scurt. Poate mai mult decât în alte domenii, în educaţie este nevoie de viziune, de competență şi de coerență/consecvență. Domeniul internaţionalizării nu se abate de la nevoia acută de înţelegere a importanţei acestor trei atribute. Dacă viziune şi competenţă există, trebuie să fim extrem de atenţi, atât cât putem, la abordarea consecventă/coerentă a aspectelor esenţiale din domeniul educaţiei şi cercetării. O analiză recentă, pe care o consider pertinentă, arată că 85% din meseriile viitorului nu există încă. Resursa umană necesară pentru a acoperi nevoile societăţii trebuie formată încă de pe acum. Din păcate, nu se poate începe cu nivelul universitar; se începe cu educaţia timpurie – definită ca fiind educaţia la nivel antepreşcolar şi preşcolar, se continuă cu învățământul primar, apoi cu cel gimnazial, apoi cu cel liceal şi abia după acesta cu nivelul universitar (licență-master-doctorat). Iată de ce afirm că este nevoie de viziune, competență şi coerență/consecvență.
Internaţionalizarea este una din căile importante de dezvoltare, alături de consolidarea legăturii dintre școală şi viaţa reală, alături de informatizarea educaţiei şi de adaptarea ei la specificul secolului 21. Spre exemplu, profesii precum cea de cadru didactic sau medic vor fi întotdeauna importante; competențele pe care trebuie să le deţină aceştia în raport cu ceea ce numim „explozie tehnologică“ vor constitui o provocare din ce în ce mai intensă. Iar viziunea necesară pentru a oferi răspunsurile corecte la aceste întrebări esenţiale nu cred că se poate forma în absenţa unei conectări reale şi permanente la tendinţele existente la nivel internaţional.