Revista >> Octombrie 2018 [Nr. 208] >> Cercetare & Invatamant superior

Tehnologii noi pentru un miracol: combaterea încălzirii globale Episodul 3: Alimentație

Bogdan Marchidanu

25 Octombrie 2018

Tehnologia poate ajuta aici. Tehnologiile noi care se dezvoltă ţintesc capturarea emisiilor de carbon de la uzinele energetice, pe care apoi să le transporte prin conducte în ferme de alge. O idee nou apărută susţine chiar plasarea unei ferme de alge în apropierea fiecărei uzine bazate pe cărbune pentru a capta bioxidul de carbon produs acolo.

Desigur, industria algelor va trebui să cunoască o extindere masivă pentru a ajunge să devină depozitarul de bioxid de carbon şi sursa de proteine de care lumea are nevoie. Mai mult, producătorii de alge vor trebui să convingă producătorii de alimente că algele merită să fie folosite în produsele lor, dar şi consumatorii că algele merită să apară pe farfuriile lor.

Însă dacă totul decurge bine, aceste microorganisme ar putea remodela dramatic lanţul alimentar, la fel cum au făcut-o porumbul şi soia la vremea lor. Însă de această dată planeta ar rămâne mai curată. O singură dată ar putea fi elocventă în acest sens. 1 hectar de ferme de alge generează de 27 ori mai multe proteine decât un hectar de soia. Iar proteinele din alge sunt mai nutriente decât proteinele din soia, deoarece conţin vitamine şi minerale în plus faţă de aminoacizii esenţiali.

O posibilă soluţie pentru îngrăşăminte
Culturile agricole mari sunt dependente de îngrăşămintele chimice bazate pe azot. Aceasta constituie o problemă majoră pentru clima globală, însă ar putea exista o soluţie considerată până nu demult miraculoasă: microbi recondiţionaţi genetic să „stabilizeze“ azotul din aer şi să-l transforme într-un îngrăşământ natural care să poată fi folosit la culturile de porumb, grâu şi alte cereale.

Până la mijlocul secolului 20, fermierii hrăneau culturile de cereale fie prin împrăştierea de bălegar, fie prin plantarea unei culturi de legume (fasole sau mazăre) între rândurile de plante, deoarece rădăcinile acestor tipuri de legume conţin microbi care captează natural azotul din aer şi apoi îl împing înspre cultura cerealieră din apropiere.

Numai că astfel de metode nu ar putea suporta cele 7 miliarde de fiinţe umane de azi. Iar asta a dus la explozia îngrăşămintelor chimice, ceea ce a permis fermierilor să satisfacă nevoia de hrană a populaţiei în creştere explozivă, simultan cu crearea unei periculoase dependenţe de astfel de îngrăşăminte.

Ca atare, în fiecare an, fermierii îşi răsfaţă culturile cu circa 120 de milioane de tone de îngrăşăminte pe bază de azot, care sunt produse prin operaţiuni industriale ce necesită presiune ridicată şi temperatură. Asta înseamnă arderea unei cantităţi imense de combustibil fosil şi eliberarea instantanee de bioxid de carbon. Ulterior, îngrăşămintele neutilizate din sol revin în aer sub formă de oxid de azot, un gaz care are un efect de seră de 300 de ori mai puternic decât bioxidul de carbon.

Biologii au căutat de multă vreme o cale mai bună, mai ieftină şi mai ecologică de a fixa azotul. Cu toate astea, în ciuda celor mai bine de cincizeci de ani de eforturi, nimeni nu a reuşit o metodă stabilă de a găsi o soluţie de fixare a acestui gaz periculos.
O soluţie în acest sens ar putea veni din partea biotehnologiei. Nu neapărat în sensul modificării genetice a plantelor, având în vedere opinia negativă a populaţiei faţă de asemenea procedee, cât în sensul folosirii de bacterii şi microbi modificaţi genetic pentru a fixa azotul fără efecte secundare pentru plante.