.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Softwin, o multinationala made in Romania
MW: In declaratiile dvs. catre presa, afirmati ca in Romania, desi exista excelente competente tehnice, lipsesc cele de business. Ce face Softwin pentru a avea totusi acces la aceste competente?
FT: Aceste competente ne-au lipsit si pana la un punct le-am construit intern. Daca cineva se uita la structura noastra de acum 2 ani se poate constata ca majoritatea liderilor erau formati aici. Oameni care inainte erau ingineri puri, au devenit directori de dezvoltare, directori comerciali. Nu a fost o experienta noua pentru ca imi amintesc ca in 1993 sau ’94 am angajat un inginer din zona comunicatiilor. Dupa aceea, mi-am dat seama ca are un spirit comercial si a fost primul cu aceasta functie din companie. Acel inginer este astazi director comercial la Alcatel Romania.
Situatia difera astazi. Piata a inceput deja sa formeze competente de business, iar multinationalele sunt cele mai adecvate scoli de formare a acestor scoli. Sofwin a devenit una dintre aceste scoli pentru ca avem o activitate internationala intensa avem acces la competente externe. Echipele noastre din Germania, Marea Britanie, Spania, SUA sunt echipe esentialmente comerciale si sunt foarte puternice si ne permit, pe principiul vaselor comunicante, sa invatam repede de la ei. Nu oricine insa are acces la competente ridicate, deoarece sunt rare si scumpe, mai mult, profesionistii nu vin oriunde ci trebuie sa aiba un challenge.
MW: Ati afirmat deseori ca industria romaneasca de IT este orientata mai ales catre servicii si mai putin catre produse. Detineti totusi cel mai cunoscut brand romanesc. Cum ati putut ajunge aici, bazandu-va pe resurse proprii?
FT: Sunt trei cuvinte cheie care definesc aceasta situatie: incredere, viziune, echipa.
Daca vorbim de incredere cred ca romanii ca structura au fost obisnuiti cu «think small» si ca lipseste increderea in fortele proprii. Eu insa am fost format la scoala romaneasca de matematica care este printre primele din lume si care creeaza o mentalitate de invingator. Din pacate sunt putine astfel de insule. Niciodata nu m-am gandit ca mergand in afara nu putem fi buni ci doar ca putem fi mai buni ca ei. De aceea am avut incredere in business-ul acesta de IP (intellectual property) si in produsele noastre. In al doilea rand ne lipseste viziunea de business. In 1990, eu nu aveam nici o pregatire de business, de management, eram «tabula rasa» dar, nu aveam nici o opreliste in modul in care gandeam, in viziune.
In Romania inca nu s-a maturizat cultura de business, afacerile inca se fac intuitiv inclusiv in IT. Viziunea inseamna sa in-telegi bine piata, nevoile de maine, de peste 2 sau 3 ani si sa le traduci intr-un plan concret prin care sa oferi produse, solutii, care sa se rezolve acele nevoi. Apoi se ajunge la marketing si vanzari, adica la echipa. Romania a pornit de la zero in 1990 din toate punctele de vedere deoarece intr-o economie centralizata lipseau gandirea de business, resursele umane calificate etc. La toate aceste lipsuri trebuie adaugata subcapitalizarea industriei iar pentru dezvoltarea unui produs ai nevoie de capital. Produsele software care reprezinta un business complet imaterial nu prezenta incredere in fata bancilor. In acest mediu s-a format cultura intreprinzatorului roman, o cultura bazata pe “descurca-te singur” ce a dus la un model romanesc de afaceri: inceput cu servicii din categoria outsourcing, adunarea unor sume de bani si ulterior investitia in dezvoltarea unor solutii proprii. Foarte rare sunt exemplele pe piata in care cineva a pornit de la inceput cu un plan de dezvoltare a unui produs si cu capitalul aferent. Situatia incepe sa se schimbe, in sensul ca apar multe fonduri de investitii, auzim despre tot mai multe achizitii, incep sa se stranga banii necesari.
MW: Ati afirmat ca este posibila o listare la Bursa, nu obligatorie in Romania. Care ar fi avantajele acestei strategii?
Am spus ca este posibila listarea unui business din cadrul grupului, nu a Softwin. Avantajul este ca listarea la bursa iti ofera adevarata valoare. Nu suntem in domeniul imobiliar unde sa putem vinde o bucata de 500 mp dar puteam avea un echivalent in actiuni. Un alt avantaj este ca Bursa permite sa valorifici succesul inregistrat. Poate fi si o cale de finantare dar pentru noi in acest moment este una secundara. In egala masura poate fi si un mijloc de motivare. Iesirea in Bursa ar insemna ca oamenii cheie din acel business unit devin actionari. Este inutil sa oferi actiuni unui coleg de-al tau, daca actiunile nu pot fi valorificate. Bursa este un mijloc prin care actiunile pot fi tranzactionate si pot capata valoare. Daca listarea la bursa ar fi astazi, sigur nu ar fi in Romania, pentru ca piata trebuie sa aiba capacitatea de a absorbi valoarea unei companii. Totusi in Romania exista mase mari de bani si exista o foarte mare asteptare din partea industriei de IT. Cred ca exista destula lume care ar vrea sa investeasca in companii de IT si cred ca business-urile din cadrul Softwin ar avea atractivitate si in piata romaneasca.
MW: Care este pozitia Softwin pe piata locala?
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să învăţăm din această criză
