Revista >> Martie 2020 [Nr. 222] >> Cercetare & Invatamant superior

CERTO, un patrimoniu științific dedicat protejării patrimoniului cultural

Radu Ghitulescu

19 Martie 2020

Pentru a sublinia importanța activității cercetătorilor din cadrul CERTO, Sultana-Ruxandra Polizu, restaurator IORUX, rămâne în planul exemplelor concrete: „În momentul în care avem probleme de datare, de determinare a semnăturilor, de atribuire, de determinare a pigmenților și lianților folosiți, avem nevoie de cercetare și am avut diferite proiecte în colaborare cu INOE. Unul dintre aceste proiecte a fost cel de conservare și restaurare a iconostasului de la Biserica Sfântul Nicolae Albă din București, care este, de fapt, un iconostas mai vechi, atribuit perioadei post-brâncovenești, secolului al XVII-lea, cu pictură și icoane realizate de Nicolae Tătărăscu la 1850. În momentul în care am curățat stratul pictural și verniurile și am îndepărtat murdăria, am constatat că sub actualul strat de pictură a lui Tătărăscu se mai găsesc și alte straturi de pictură mai veche. Nu am determinat autorul și în demersul nostru a fost foarte importantă cercetarea pe care ne-au oferit-o colegii noștri de la INOE, prin reflectografie de Raze X, prin radiografie și prin cercetarea la lumină ultravioletă”.

Puțini se gândesc că un obiect de artă sau un document istoric poartă valoare intrinsecă atâta vreme cât și suportul lor material este conservat și că cea mai bună conservare este cu atât mai eficientă în măsura în care componentele, structura și tehnica de realizare sunt bine cunoscute. Lucrul este posibil cu cele mai avansate tehnici științifice, analize spectroscopice rafinate, microscopii, analize imagistice hiperspectrale, cercetări acustice, vibrometrie Doppler, computer tomografii și, evident, cu eforturi pentru dezvoltarea unor laboratoare superspecializate. Concluziile pot fi adesea dramatice: • fals – în cel mai simplu caz • posibil – când specialistul își asumă schema de analize și evaluare și nu identifică abateri contradictorii • autentic – deși experților le place să spună „Nu există elemente care să infirme supoziția“, când nicio informație din cartea de vizită a „pacientului“ nu este infirmată.

„Cercetările pe care INOE le-a făcut în legătură cu starea de conservare, cu evoluțiile, cu dinamica materiei, cu evoluțiile pietrei în ceea ce privește Ansamblul Brâncuși – partea de piatră: masa, scaunele, Poarta Sărutului – au deschis perspective noi și neegalate până acum în ceea ce privește rigoarea și profunzimea observațiilor și a concluziilor. În zona artei, institutul a început să devină parte aproape cotidiană a activității, dar și o spaimă, care nu se manifestă întotdeauna explicit, dar există latent, pentru că impostura începe, ușor-ușor, să se restrângă. Denunțul falsului care nu mai trebuie susținut doar prin argumente teoretice începe să devină efectiv și foarte solid demonstrat”, apreciază criticul de artă Pavel Șușară.

Inovații și activitate de pionierat la nivel internațional
Cercetătorii investigatori de bunuri culturale sunt și cei care sunt capabili să prevadă problemele pe care le vor înfrunta restauratorii și evaluatorii deceniilor viitoare. Arta contemporană este cel mai bun exemplu și, în prezent, cea mai mare provocare. INOE este pionier la nivel internațional, pentru că a înțeles particularitățile acesteia și construiește baze de date pentru materiale noi – care, din păcate, ies foarte repede de pe piață – și colaborează cu cei mai nonconformiști artiști contemporani în construirea cataloagelor și metodelor de conservare.
„INOE a dezvoltat tehnologii proprii în privința monitorizării microclimatului din jurul monumentelor istorice. De asemenea, a lucrat pe parte de «digitizare» și «reproducere digitală» a monumentelor istorice, prin niște experimente foarte interesante, aplicate pe celebrul „Mormânt cu banchet“ de la Tomis sau pe bisericuțele din Ansamblul rupestru de la Murfatlar”, completează Ștefan Bâlici, managerul Institutului Național al Patrimoniului.

Cea mai bună dovadă a profesionalismului este și curajul de a ieși din laborator. Încă din 2000, INOE a organizat în România primele laboratoare in situ, la început multinaționale, și a înțeles că poate să conducă un program complex de investigații. Din 2006, INOE a construit un laborator auto – numit succint ART-for-Art (Advanced Research Technology for Art) – idee originală și curajoasă, sincronă cu sensul și tendințele din cercetarea europeană.

Laboratorul INOE, atestat de Ministerul Culturii, membru ICOMOS (International Council on Monuments and Sites) și ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor), este și parte a prestigioasei rețele internaționale LACONA (Lasers in Conservation of Artworks) și membru inițiator al Comitetului tehnic de standardizare pentru investigații bunuri culturale al ASRO (Asociația de Standardizare din România). Dar, mai presus de acestea, este un autentic exemplu al potențialului cercetării performante în economie și artă.

Un centru devenit indispensabil în proiecte naționale de referință
Calitatea investigării și acuratețea concluziilor la care reușește să ajungă CERTO au atras în scurt timp susținerea cercetătorilor de către reprezentanții artelor frumoase, deveniți ambasadori benevoli ai restaurării prin mijloace științifice. Radu Boroianu, colecționar de artă, argumentează: „Încetul cu încetul, am constat că echipa CERTO reușește să găsească imediat cea mai bună formulă în aprecierea unui tablou, a unei sculpturi. Și am reușit să impun, cu ajutorul unei comisii internaționale care a studiat monumentele brâncușiene de la Târgu Jiu, ca această echipă să fie prezentă și să analizeze monumentele lui Brâncuși. Deoarece, desigur, multidisciplinaritatea rămâne să fie încă o taină pentru noi și atunci tot felul de domni și doamne, care se credeau foarte potriviți pentru restaurări, făceau și ce trebuie, și mai ales ce nu trebuie acestor monumente. Metoda optolectronică folosită de specialiștii CERTO – neinvazivă și de o adâncime totală – a relevat tot ceea ce are sau nu are nevoie de atingerea omului în creația brâncușiană. Exemplele pot continua… I-am văzut pe acești cercetători lucrând pe tablouri, pe expertiza de autenticitate. Desigur, aici atingem și zone în care optoelectronica nu poate să înlocuiască întru-totul mintea și inteligența umană. Dar, în general, nu cunosc o altă metodă de apreciere atât a monumentelor istorice, a lucrărilor de arheologie, cât și a operelor de artă de o anumită vechime, cum este optoelectronica. M-aș adresa întregii societăți române să sprijine activitatea acestei parcele de știință din vestitul Măgurele și să dea toată încrederea, pentru că, iată, monumentele istorice românești de tot chipul au mare nevoie de această analiză”.

Accesul online la infrastructura și managementul datelor experimentale de la distanță așază grupul INOE în topul centrelor de specialitate din Europa. Din 2015 cercetările aeriene pentru situri arheologice și pentru monumente sunt dezvoltate în cazul Sarmisegetusa Ulpia Traiana, pentru Ansamblul rupestru din Aluniș Bozioru și Ansamblul Calea eroilor din Târgu Jiu.

„Avem alte două proiecte în derulare: unul dintre ele este pentru restaurarea iconostasului de la Biserica Sfântul Dumitru-Poștă, celălalt la Biserica bulgară. Ambele sunt din București și ambele au atac xilofag activ și vom avea nevoie de ajutorul colegilor noștri de la INOE pentru tratamentul atacului prin anoxie și, probabil, determinare de semnături, de alte chestiuni care nu se relevă cu ochiul liber”, afirmă Sultana Ruxandra Polizu, restaurator IORUX.
Dincolo de proiecte nominale, criticul de artă Pavel Șușară susține că devine obligatoriu să apelăm la tipul de cercetare dezvoltat de INOE în orice demers de expertiză și de evaluare a structurii interne a unui obiect de artă, indiferent de ce natură, în ce tehnică și din ce material ar fi făcut el.
„Toate proiectele de cercetare pe care le cunosc, inițiate și dezvoltate de acest institut sunt remarcabile și ne dau o rază de speranță într-un domeniu în care resursele sunt mult prea limitate, investițiile lipsesc, iar cercetarea este mai degrabă ocazională. Și iată că, în acest peisaj, Institutul Național de Optoelectronică face o diferență majoră”, concluzionează Ștefan Bâlici, managerul Institutul Național al Patrimoniului.

***
Prezentul articol este publicat în cadrul proiectului de finanţare a excelenței PRO INSTITUTIO - 19 PFE/2018, finanțat de Ministerul Cercetării și Inovării prin Programul I – Dezvoltarea sistemului național de cercetare-dezvoltare, Subprogram 1.2 - Performanță instituțională – Proiecte de finanțare a excelenței în CDI, Contract nr 19 PFE/17.10.2018.