Revista >> Mai 2020 [Nr. 224] >> Cercetare & Invatamant superior

Prof. Adrian Curaj: „România poate deveni un actor strategic regional, iar opţiunile privind investiţia ACUM în ştiinţă, inovare şi antreprenoriat inovativ vor face diferenţa”

Alexandru Batali

28 Mai 2020

Mai sunt şi alte posibile opţiuni de platforme şi hub-uri candidat, nu mi-am propus să am o abordare normativă, ci una exploratorie, mai degrabă inspirând discuţii decât exprimând vreun fel de certitudini.

Dintre ele, dialogul inclusiv cu cei interesați-stakeholders, va permite formularea unor opțiuni din candidat în prioritate, iar acestea vor informa decizia politică. Suntem în timp, dar sub presiunea distanţei sociale impusă nouă în ultimele trei luni, şi doza de incertitudine pentru următoarele luni. Vom fi on-line!

Numitorul comun al transformărilor necomune…
Este o întrebare şi un subiect transversal.
Mă duce cu gândul la strategic state capability, aşa cum este utilizată de OECD; la capacitatea anticipatorie necesară la centrul guvernului, foresight, scanare a orizontului şi scenarii, la politici bazare pe evidențe şi RIA – regulatory impact assesment, la date şi înțelegerea lor. Dar, nu aici, nu acum. Este prea interesant jocul anticipatory–strategy–delivery.

La nivelul întregii societăţi, suntem capabili de reformă şi de digitalizarea administraţiei publice şi a învăţământului românesc, pentru a nu mai reveni la birocraţia offline din administraţia publică şi la un model educaţional de secol trecut?
Câte ceva doar în legătură cu educaţia… De-a lungul timpului am învestit, parcă nu aş spune că doar am „cheltuit”, sume mari de bani pentru reţele de calculatoare. Din păcate, din lipsă de conţinut şi conectivitate, nu au fost folosite. Experienţa altora ne-a arătat că echipamentele doar, în absenţa conţinutului, nu ne ajută. România are capacitatea creativă şi de IT de a investi în ceva ce OECD și lumea au sus pe agendă: open educational resources. Care înseamnă competiţii de creativitate, idei noi, cursuri, filme etc. Jocuri, România are un potenţial mare şi este actor în dezvoltarea de jocuri. Oare am putea folosi o parte a acestui talent pentru a dezvolta conţinut educaţional, jocuri serioase ca resurse educaţionale? Tehnologie şi ştiinţe ale educaţiei, tehnologie şi didactică altfel, impact pe termen mediu şi lung. România are expertiză şi în dezvoltarea de instrumente educaţionale şi medii de evaluare, recunoscute internaţional, dar nefolosite de noi! Cred că putem păşi cu încredere pe această cale; este legată de cercetare, creativitate, inovare şi antreprenoriat în educaţie!

În al doilea rând, aş investi în digitalizarea cursurilor academice, astfel încât să avem cursurile în limba română şi în limba engleză şi să creăm plusvaloare din conţinutul digital. O abordare unitară, de tip MOOC, ar contribui la asigurarea calităţii, iar această ofertă educaţională ar contribui, sunt sigur, la un impetus dat internaţionalizării învățământului superior din România.

Cum vedeţi perspectiva?
Nu văd viitorul ţării cu noi având maşina de cusut în braţe, ca metaforă, lucrând în lohn. În noul context internaţional, România are şansa de a deveni un jucător important, strategic la nivel regional. Avem de partea noastră toate argumentele: geo-politice, de capital natural, de capital uman și intelectual, de capital social şi cultural.

Avem însă nevoie de viziune şi determinarea de a acţiona; ACUM!