Revista >> Mai 2020 [Nr. 224] >> Cercetare & Invatamant superior

Prof. Adrian Curaj: „România poate deveni un actor strategic regional, iar opţiunile privind investiţia ACUM în ştiinţă, inovare şi antreprenoriat inovativ vor face diferenţa”

Alexandru Batali

28 Mai 2020

Am spus că tinerii contează, că este importantă formarea şi dezvoltarea lor ca oameni de ştiinţă, inovatori sau antreprenori; i-am uitat! Le-am spus tinerilor că sunt importanţi pentru noi, sus pe agenda politică; i-am uitat şi în ultimii ani au fost extrem, extrem de puţine opţiuni pentru ei. Îmi amintesc, în 2016 am avut o competiţie dedicată lor, dar pe următoarea am lansat-o de abia după trei ani, deşi ei există an de an şi au nevoie permanent de provocări care să le confirme că sunt valoroşi şi să-i mobilizeze. La Competiţia de Resurse umane din 2016 Tinere echipe şi Cercetători doctoranzi am avut o cerere extraordinară, oversubscription, o rată mare de participare şi o rata mică de succes. La finalul anului 2019, la următoarea competiţie, am avut puţini solicitanţi, pentru că nu am respectat ce am promis, iar mulţi dintre aceşti tineri au plecat din ţară sau, dezamăgiți, s-au resemnat; ce pierderi, acum când talentele sunt atât de scumpe şi valoroase, atât de mobile, atrase fiind de oportunităţi.

Am declarat că suntem pentru excelenţă, dar am uitat-o. Am spus că punem „puţinul” pe care îl avem, pe cartea performanţei; şi am uitat să o facem! Am atras, în trecut, cercetători performanţi din diaspora spunându-le că avem granturi de cercetare şi facilități pentru instalare, că avem infrastructură de cercetare şi-i vrem înapoi în ţară pentru ca împreună să facem diferenţa. I-am uitat, iar lipsa de predictibilitate a anulat bună parte din speranţele noastre şi ale lor. Am promis că ieşim în lume cu hotărâre, arătând că putem, suntem competitivi şi merităm să fim parte din elita europeană, că noi cei din ţară, împreună cu noi, cei din diaspora, putem împreună juca şi face diferenţa. Doi paşi înainte, trei paşi înapoi. Am spus şi am investit în infrastructuri de cercetare, o tot facem din 2007 şi este foarte bine, dar nu am stimulat în niciun fel utilizarea lor de către actori publici şi privaţi, pentru că nu am înţeles impactul acestora asupra producerii de cunoaștere, nu am înţeles efectele economice şi nu am înţeles beneficiile inovării şi antreprenoriatului inovativ, asupra competitivităţii şi a bunăstării. Am acreditat laboratoare; grozav, dar nu le-am folosit.

Am irosit capital de încredere! Până când? Care este de fapt ambiţia noastră şi ce fel de Românie vrem? Avem acum această provocare, acest val al situaţiei de excepţie la nivel global, iar excepţionalul cred că poate crea excepţionalul deciziei care ar aduce România pe calea meritată. Este greu să recuperezi trecutul şi în încercările acestea, de multe ori am stat cu spatele spre viitor. Dorim să facem altfel lucrurile de acum înainte? Vrem o Românie care, înţelegându-şi capitalul natural de excepţie, capitalul uman, capitalul social, capitalul cultural, dar şi cel geopolitic, şi înţelegând provocările globale să-şi asume un rol activ? Dacă da, s-o spunem, să ne asuman şi să acţionăm; ACUM! Investiţia în ştiinţă, inovare şi antreprenoriat, cred eu, vor face diferenţa, vor face din liniar, disruptiv, va fi scânteia ce poate genera o schimbare majoră, de tip game-changer! Erau argumente, dar continuăm să nu le vedem sau pur şi simplu le vedem, dar le ignorăm. Nu am reuşit să le găsim pe cele care să fundamenteze nevoia de investiţie în cercetare şi dezvoltare. Ştiinţa şi inovarea au fost frumoasa ţinută adormită şi vedem cât de departe, înapoia celor din față suntem. Este momentul să schimbăm paradigma şi nu costă mult! Culmea este că este şi normal, nu excepţional, doar că la noi normalul nu a funcţionat pe termen lung.

Putem fi performanți internațional pe fondul crizei resurselor umane, din cercetare şi din multe alte domenii-cheie?
Eu cred puternic că ţine de noi; da, putem! Desigur, atragerea talentelor este o provocare oriunde în lume, dar România are avantajul că frumuseţea naturală, diversitatea culturală, istoria care ne-a făcut să fim, aici la răscruce de drumuri, extrem de toleranţi, sunt câteva dintre avantajele noastre şi comparative şi competitive; şi nu aş uita diaspora! Ele acoperă capitolul îmi place să trăiesc aici! Dar trebuie şi capitolul îmi place să lucrez aici, iar asta este despre ce am vorbit până acum. O Românie Educată ar fi un plus pentru ambele capitole pentru că, de cele mai multe ori, decizia de localizare într-o regiune sau într-o ţară este marcată şi de calitatea serviciilor, iar cele educaţionale sunt adesea pe primul plan pentru familii.

Pe de altă parte resursele financiare existente sunt consumate de proiecte mici. Putem fi big player cu proiecte mici?
Big is beautifull este o carte de economie scrisă acum câţiva ani. Am citit-o cu interes! Anul trecut am citit Small is beautifull! În ştiinţă, inovare şi antreprenoriat, asociat şi cu strategiile de inovare industrială, aşa cum este şi cea de specializare inteligentă, vorbim de micro ecosisteme locale, regionale şi naţionale. Mic şi mare, public şi privat, ştiinţă, inovare şi antreprenoriat într-un spaţiu de dialog, competiţie şi colaborare, în care diversitatea contează. Cu cât mai divers şi viu ecosistemul, cu atât mai incluziv şi pregătit pentru dialog şi co-creare, participare, inclusiv a cetăţeanului, antreprenorului, inovatorului, cercetătorului la identificarea provocărilor şi căutatul de soluţii a căror rezolvare cere parteneriate şi în procesul căruia se generează cunoaştere şi efecte economice. Statul, în acţiunea lui antreprenorială asumată, şi dând dovadă de agilitate, facilitează. Provocator acest rol, trebuie să fii pregătit pentru el; dacă este asumat şi livrat, doar cerul este limita.

Ideea aceasta de ecosistem este esenţială, pentru că ne duce cu gândul la viu, cu sens şi adaptabil. Da, avem nevoie de diversitate de instrumente şi reamintesc aici că, la nivel mic desigur, de agenţie de finanţare a cercetării şi inovării şi administrând în medie 20% din bugetul public anual pentru cercetare şi dezvoltare al României, UEFISCDI a utilizat peste 25 de instrumente diferite de finanţare. Toate sunt necesare fiind parte a unui ecosistem de finanţare, cu nevoi şi obiective diferite, şi împreună pot crea condiţiile de creştere şi atragere de talente, sunt necesare şi contribuie la expertiză şi masă critică pentru rezolvarea de probleme, găsirea de soluţii la întrebări fundamentale sau existenţiale - aşa cum Covid-19 o cere acum.

În acest ecosistem de finanţare principiile sunt importante: selecţia pe bază de performanţă, stabilită prin evaluare independentă realizată de experţi români şi străini; competiţii deschise pentru cercetători performanţi, indiferent că sunt români, români din diaspora sau străini; resursele urmează cercetătorul, la fel de mult ca transparența şi predictibilitatea, ca să enumăr câteva. Dar, esenţial este sensul, vorbim de ecosistem. Şi pentru că este vorba de proiecte mici sau mari, un exemplu este important. Revin la investiţia în infrastructura de cercetare, necesară, pe care România a făcut-o şi o face. Ca urmare a bugetului CD nesemnificativ, ultimul în EU pe termen lung, deci cronic, a „uitat” să finanţeze proiecte mici şi mai mari care să utilizeze aceste echipamente de cercetare, să le dea valoare. Discuţia a apărut şi la utilizarea echipamentelor PCR, semnificative ca număr în România, în condiţiile lipsei de expertiză. Ar fi fost normal ca expertiza să existe dacă existau, în timp, proiecte care să „exploateze” infrastructura existentă şi mecanisme de stimulare pentru a fi oferite servicii, nu doar ştiinţifice, dar şi tehnologice. Lipsa sensului a făcut ca multe infrastructuri de cercetare să fie instalate cu întârzieri majore, să rămână puţin folosite (uneori sub 5% din timp), să nu fie în măsură să ofere servicii de valoare adăugată; eu spun că au rămas la stadiul de muzee de ceară, sau păpuşă de lemn Pinochio, încă fără suflet!

Construcții inteligente și autostrăzi cu sens
Ce putem schimba? Ce trebuie creat nou, suportiv, stimulator?
Vorbind de mic sau mare în mixul potrivit de finanțare şi uitându-ne spre viitor, trebuie să gândim instrumente care, pe de o parte să asigure utilizarea infrastructurilor de cercetare de către comunitatea ştiinţifică – aici sunt granturile pentru cercetare; să asigure deschiderea lor pentru utilizarea de către mediul privat pentru servicii ştiinţifice, tehnologice şi servicii de laborator acreditat, de către foarte mic, antreprenor şi start-up, de către mic şi mediu IMM, dar şi de către cei mari, multinaţionale. O linie de finanţare ar fi probabil necesară pentru acreditare de laboratoare de interes regional sau internaţional, în nişe de piaţă sau pentru avantaj competitiv. Multe de spus şi mai multe de făcut. Şi în această situaţie, până la urma continuitatea şi predictibilitatea fac diferenţa. Şi, desigur, ar mai face diferenţa dacă am sta în jurul mesei şi am clarifica operaţional ce înseamnă achiziţie publică precompetitivă de inovare, achiziţie publică de inovare, dar şi modul în care infrastructurile publice de cercetare pot servi nevoilor instituţiilor publice, unori chiar picături mici ale unei concept mare de infrastructură critică; Covid-19 a arătat asta deja.

Putem schimba acum modelul şi face saltul dinspre promisiune spre asumare?
Important este să transmitem emoţia legată de acţiunea acum - anul acesta fondul de challenge, promisiunea asumată a dublării bugetului CD în 2021 şi o traiectorie asumată de creştere anuală a bugetului CD pentru următorii şapte ani. Decizia asta nu va avea o singură culoare politică şi trebuie să aibă un campion colectiv: mediul politic românesc.

Criza globală în sănătate, poate fi o oportunitate pentru România. Este momentul unui manifesto, al unei schimbări de paradigmă. Putem decide acum cel puţin o axă, şi prefer să-i spun metaforic autostradă, a modelului nostru de viitor. Axa aceasta - ştiinţă, inovare, antreprenoriat - aş prefera să fie asumată şi să nu fie negociabilă deceniul acesta; opţiunile politice vor putea spune pe ce bandă a autostrăzii mergem şi cu ce viteză, câte ceva despre intrări şi ieşiri, dar autostrada să nu fie negociabilă!

Back to the future: Opţiunile majore ale României
Privind prin ferestrele de oportunităţi, unde putem face diferenţa ca ţară? Ce opţiuni ne pot pune în poziţii câștigătoare?
Opțiunile sunt legate de posibil şi probabil! Ele sunt în contextul provocărilor societale şi tehnologice globale şi a unor nişe de interes în contextul micro-local, mezzo-regional şi macro-național, în context global. Este important să pregăteşti şi să fundamentezi opţiuni candidat, argumentând. Ai un capital natural de excepţie, o istorie științifică și tehnologică recentă importantă, infrastructură de cercetare, oameni şi proiecte. Deja universităţi din ţară oferă cursuri şi au programe importante şi pentru ciclul doi, poate trei, eşti parte a unor lanţuri regionale sau globale de valoare GVC, sau a unor reţele GVN, colaborezi internaţional în proiecte de cercetare, publici, patentezi, sunt firme în domeniu, sunt antreprenori, toate la un loc şi fiecare în parte dau o informaţie şi sunt pixeli ai unei imagini a ecosistemului existent, a resurselor, poate chiar spun ceva despre o masă critică. Piesele acestea fine formează norul opţiunilor, iar picăturile de ploaie sunt generate în jurul procesului consultativ, Europa îi spune acestuia, mai de curând şi accentuat pentru Horizon Europe, co-creare. Este procesul în care cei interesaţi, stakeholderi, persoane şi instituţii formulează opinii, îşi exprimă părerea. Se formează râuri de comentarii ce alimentează opţiunile candidat, iar unele se adună în fluvii. Acestea sunt produs al negocierii, discuţiilor, argumentelor pro şi contra. Incluzivitatea consultării poate face diferenţa pentru că este o cale de a crea încredere, de exprimare a inteligenţei colective. Este şi proces orientată, şi produs. Decidentul este cel care apoi optează sau poate opta, dar o face informat. Chiar şi atunci când optează pentru ceva „out of the box” total nou, ceva ce nu ar avea aproape niciun argument din cele de mai sus, o face pentru că aşa consideră că trebuie făcut, îşi asumă politic asta, dar o face informat!