Revista >> Septembrie 2021 [Nr. 237] >> Managerial tools

Jocul cu globul de cristal

Aurelia Butolo

23 Septembrie 2021

La nivel intuitiv, România pare să eludeze teoria lui Guillen privind beneficiile omnipotente ale imigrației. Nu par impresionante nici contribuțiile la economia națională aduse de valurile de imigranți, dar nici considerabile investițiile la nivel local ale românilor care au înregistrat succese notabile în afara granițelor.

Guillen este de părere că imigrarea este un fenomen eminamente pozitiv: imigranții nu concurează, ci completează forța de muncă locală, iar „cele mai puternice economii din 2030 vor fi cele care reușesc să profite de contribuțiile dinamice ale imigranților”. Împărțiți în două mari categorii, imigranții asigură fie forță de muncă brută, fie materie cenușie de calitate superioară, altfel spus vin fie cu energie, fie cu educație. Autorul dă și câteva exemple individuale de succes, în care imigranți deveniți antreprenori la scară largă fac investiții și creează sute de locuri de muncă în țara de origine, ilustrând faptul că imigrația înseamnă beneficii atât pentru țara de origine, cât și pentru cea adoptivă. Revenind la spațiul românesc: oare cât de benefic este pentru țara de origine exodul medicilor români?

Prin învăluire
Guillen pare să fi colecționat pentru realizarea acestei lucrări un volum impresionant de date, cu un spectru foarte larg. Fără a se declara nicio clipă un instrument de stimulare a protejării mediului înconjurător, cartea lui Guillen pune cititorul pe gânduri și forțează la reflecție spontană.

Generațiile actuale trăiesc în epoca abundenței, consumul (dar și risipa) a atins și acesta cel mai înalt nivel; informația are aer de redundanță, în sine nu spune nimic nou. Cifrele lui Guillen șochează însă, iar la finalul cărții aproape că vrei să îți faci o mica grădină verticală, să adopți stil vestimentar minimal, să devii vegetarian și să investești în criptomonede. Pentru că, la finalul volumului vei știi că industria vestimentară generează 8% din emisiile de carbon, mai mult decât zboruri internaționale și transport maritim la un loc, iar 450g de carne de vită echivalează cu 6800 de litri de apă!

Guillen pune atât printre rânduri, cât și în capitolul dedicat marilor orașe acest îndemn la responsabilitate și ecologie. Pare o atitudine absolut normală în condițiile în care până în 2030 „vor fi 400 de orașe cu populații peste un milion de oameni. […] populate în principal de persoane supraponderale sau obeze dependente de serviciile de streaming sau de social media”, „economia colaborativă va fi responsabilă pentru o creștere de peste 30% din totalul muncii și consumului”, „unele dintre cele mai importante monede nu vor fi emise de guvern, ci de companii sau chiar de computere”, iar „infrastructura de informații și telecomunicații va fi responsabilă până în 2020 cu 20% din consumul global de energie electrică”.

Lucrurile nu sunt bune sau rele în esență, interpretarea depinde de context și perspectivă - încearcă autorul să ne spună. Lumea evoluează, se schimbă definitiv, predicțiile sunt doar niște tendințe fundamentate academic, iar „singurul răspuns posibil la schimbare este schimbarea în sine”.n