Revista >> Octombrie 2023 [Nr. 258] >> Cercetare & Invatamant superior

Recunoaștere de prestigiu pentru femeile inginer din România

Daniel Butnariu

19 Octombrie 2023

Și ce urmează în activitatea departamentului?
În prezent, coordonez proiectul INNOSTAT demarat în 2019 în cadrul Programul Clean Sky. Este un proiect în valoare de 2,78 milioane de euro, care are ca beneficiar Safran Aircraft Engine, colegii cu care am mai colaborat în proiectul OPENAIR. Vizează creșterea performanțelor viitoarelor motoare turboreactoare cu dublu flux, cu grad foarte mare de diluție (UHBR), prevăzute să echipeze noile avioane civile în 2030, prin reducerea nivelului de zgomot cu 2,5 dB, utilizând tehnologii pasive. În această direcție dezvoltăm palete de stator ventilator din materiale compozite ranforsate cu carbon, urmărind modificarea profilului palei in principal bordul de atac, fără diminuarea performanțelor aerodinamice și mecanice, astfel încât să fie redus nivelul de zgomot. Evident, din acest demers reiese și scăderea greutății, având ca efect pozitiv reducerea consumului și eficientizarea altor parametri pe partea de mediu.
COMOTI a propus o serie de concepte, iar unul dintre ele a fost câștigător, alături de conceptul ONERA, autoritatea aerospațială franceză. După validarea conceptelor la scara prototip, urmează acum validarea la scară reală. Este ca de fiecare dată un efort de echipă, iar prin consolidarea, valorificarea experienței și a capabilităților sale în domeniul aero-acustic și cel al materialelor compozite avansate, COMOTI își reconfirmă statutul de partener viabil în cercetarea din domeniul aeronautic la nivel european.

Pe partea de transfer tehnologic, cât de mult din activitatea departamentului își găsește aplicativitate pe plan național?
Transferul cercetărilor noastre în ecosistemul din țară a reușit până la un anumit punct, cum a fost cazul vestelor antiglonț dezvoltate pentru unul dintre furnizorii Armatei Române. De altfel, ne îndreptăm atenția spre domeniul apărării, profitând de deschiderea la nivel european pentru propuneri de proiecte în acest sector, pentru care avem deja câteva idei în lucru. De asemenea, avem foarte mult de lucru pe partea de compozite pentru drone. Am abordat și partea de rezervoare de stocare hidrogen, un segment pe care trebuie să ne punem la punct din perspectivă tehnologică, suntem implicați în domeniul energetic, cu aplicații din materiale compozite pentru mori de vânt. Dar până la urmă, majoritatea proiectelor noastre depind de finanțările europene, de colaborările cu partenerii externi: trebuie să compensăm faptul că fondurile naționale sunt fluctuante și că actorii industriali din țară sunt foarte puțini ca număr și cu posibilități reduse de a investi în tehnologiile avansate cu care lucrăm.

Care este nivelul colaborării cu mediul academic și, în contextul premiului Elisa Leonida Zamfirescu, care este potențialul femeilor inginer din România?
Avem o colaborare bună cu mediul academic, foarte mulți studenți vin în practică la noi, de la Chimia Polimerilor, Aviație, Știința Materialelor. Până în 2020, la declanșarea pandemiei COVID-19, am avut timp de 5 ani stagiari veniți din Franța pe o perioadă de trei luni, la recomandarea foștilor mei profesori de acolo. Din păcate, însă, observ că sunt din ce în ce mai puține femei în domeniul ingineriei. Interesul lor se îndreaptă tot mai mult în alte direcții și, de aceea, dacă este să îmi doresc ceva pentru domeniul în care activez, atunci ar fi o schimbare pe partea de formare a studenților, să li se insufle dorința de nou, atracția pentru cercetare. Am observat în ultimii ani o tendință de recuperare a capitalului de inteligență românesc care activează peste hotare, iar un stimul financiar în acest sens ar putea ajuta, fără îndoială. Darnu este singurul factor, pentru că nimic nu poate compensa pasiunea cu care te dedici cercetării.