Cercetare si Invatamant superior >> Articole

2023 în Cercetare

Dr. Lucian Pintilie, presedintele Patronatului Român din Cercetare si Proiectare

03 Decembrie 2023

Deşi se anunţa un an strălucitor pentru Cercetare, având în vedere mărirea cu 60 % a bugetului alocat MCID, contractarea noilor Programe Nucleu, finalizarea primei competiţii PNRR pentru atragerea de cercetători valoroşi din străinătate, precum şi proxima lansare pe POCIDIF a finanţării celor 5 hub-uri strategice de cercetare (Danubius RO, ALFRED, Inteligență Artificială, Hidrogen şi Tehnologii pentru Semiconductori), 2023 se încheie cenuşiu, cu mai multe nerealizari decât realizări şi cu multe necunoscute pentru anul 2024, având în vedere şi restricţiile impuse la cheltuieli bugetare pentru a reduce deficitul între venituri şi cheltuieli. Iată câteva detalii care întăresc ideea că anul 2023 a fost, per total, un an ratat pentru Cercetare, cauzele fiind atât legate de MCID, cât şi de deficienţe care vin din alte ministere.

Problemele finanțării

1. Execuţia bugetară a MCID a fost total deficitară. Conform https://www.mcid.gov.ro/wp-content/uploads/2023/11/Buget-MCID-Platile-01-31.10.2023.pdf, la finalul lunii octombrie au fost efectuate plăţi în valoare de circa 1,784 milioane, dintr-un buget aprobat de 2,715 milioane lei, ceea ce reprezintă circa 66 %, şi asta când mai este mai puţin de o lună până la finalul lui 2023. Cam acelaşi procent se obţine între plăți efectuate şi buget alocat pentru Titlul VII – partea A, ceea care include sumele destinate investiţiilor, instalaţiilor de interes naţional, programelor Nucleu, proiectelor în derulare pe PNCDI III şi proiectelor care ar fi trebuit să demareze pe PMCDI IV. Cele mai mari nerealizări sunt la investiţii (doar 49.4 % cheltuiţi), competiţii noi (22.3 % cheltuiţi) şi planuri sectoriale (doar 7.7 % cheltuiţi). Aici ar fi de discutat ce înseamnă competiţii noi lansate de către MCID sau UEFISCDI, ştiut fiind că pentru PNCDI IV au fost lansate doar două competiţii relevante, TE şi PCE, dar cu contractare în 2024, singurul proiect probabil finanţat în 2023 fiind cel de acces la literatură prin consorţiul ANELIS+! Cu toate acestea, de pe site-ul UEFISCDI (https://uefiscdi.gov.ro/competitii-inchise) aflăm că în 2023 au fost lansate (şi încheiate) nu mai puţin de 41 de competiţii pe PNCDI IV: 1 la Idei (PCE), 5 la Resurse Umane (acel TE, dar şi nişte proiecte de mobilităţi şi premiere a rezultatelor), 28 (!?) la programul Provocări (curios că paginile de lansare nu sunt accesibile, cel puţin nu de pe site-ul UEFISCDI, dacă se încearcă accesarea apare anunţul „Not available”), 3 la Parteneriate pentru Inovare (nici măcar lansate, iar pachetele de informaţii apar ca fiind în dezbatere publică din luna mai 2023), şi 4 la programul Cooperare Europeană şi Internaţională (la două apare că pachetele de informaţii sunt în dezbatere publică, una este de mobilităţi şi una este de colaborare cu Republica Moldova). Mai sunt în derulare 4 competiţii, două de tip acţiuni suport şi două de premiere a participării la proiecte Horizon Europe, toate cu depunere continuă! Probabil că la competiţii noi intră şi cele lansate pe PNRR la componentele 5 (Valul Renovării), 7 (Transformare Digitală) şi 9 (Suport pentru Sectorul Privat, Cercetare, Dezvoltare, Inovare).

2. Întârzierea lansării celor 5 proiecte pentru dezvoltarea hub-urilor strategice menţionate mai sus. Deşi este un apel necompetitiv, anunţul privind încărcarea acestor proiecte pe MySMIS a apărut abia pe 5 septembrie, cu termen de finalizare 5 decembrie 2023. Este clar că finanţarea va începe abia în 2024, nu se ştie când, principalul obstacol fiind co-finanțarea naţională.
3. Problema finalului de an la proiectele multianuale. Este o problemă care decurge din legile financiare şi contabile, care impun ca socotelile financiare şi plăţile aferente să se încheie până la 31 decembrie a anului în curs!. Din această cauză, autorităţile/agenţiile finanţatoare ale proiectelor de cercetare solicită predarea rapoartelor şi a documentelor justificative în prima jumătate a lunii decembrie (de regulă până în 15 decembrie), pentru a avea timp de analiză şi efectuare a plăţilor pentru lucrările predate. Această practică ridică probleme în ceea ce priveşte pontajul oamenilor incluşi în echipele care execută lucrările pe proiectele respective. Unele agenţii înţeleg multi-anualitatea proiectelor şi permit pontajul până la final de an, pe considerentul că echipa continuă să lucreze pentru realizarea proiectului, altele nu sunt de acord cu continuarea pontajului după predarea lucrărilor pe anul în curs, deşi contractele sunt multi-anuale (cazul programelor Nucleu). Această practică ridică serioase probleme privind plata salariilor între 10 şi 31 decembrie, întrucât cineva care nu este pontat nu poate primi salariu! Soluţii ar fi pentru a evita astfel de situaţii:
- Soluţia simplă ar fi modificarea OG 57/2002 în sensul eliminării procentelor care leagă alocările pentru programele Nucleu de media veniturilor pe ultimii 3 ani şi trecerea la calcularea alocărilor la Nucleu pe baza standardelor de cost prevăzute în HG 1405/2022 (anexa 2 prevede baza de calcul pentru bugetul anual al programului Nucleu, care include cheltuieli salariale conform structurii de personal şi plafoanelor salariale prevăzute în Tabelul 1 al anexei, precum şi cheltuieli de capital, de materiale şi servicii, de deplasări, ca procente din cheltuielile de personal, dar şi cheltuieli indirecte ca procent din total buget). Pentru fiecare organizaţie de cercetare indreptățită la Nucleu va rezulta o sumă din aplicarea bazei de calcul, cei care vor obţine peste 95 puncte vor primi integral această sumă, cei cu punctaj între 90 şi 95 puncte vor primi 11/12 din suma rezultată aplicând baza de calcul, şi aşa mai departe. Pentru fiecare program Nucleu va rezulta o sumă anuală ce va fi trecută în contractul multi-anual, iar MCID ar şti precis, în acest caz, ce sumă trebuie să prevadă pentru totalitatea programelor Nucleu pe care le finanţează. Ar trebui reglată şi plata avansului de 90 %, cum prevede HG 1405/2022, iar ultima plata ar trebui să se facă până în 31 decembrie în baza unui unic raport anual (model există, este anexa 11 la contract, şi este o sinteză a rezultatelor obţinute ca urmare a derulării fazelor din anul respectiv pe fiecare proiect component, se pot include ca anexe rezumatele rapoartelor de fază conform anexei 10 la contract), cu toate documentele financiare justificative, predat de fiecare organizaţie până la 25 decembrie a anului respectiv. În baza evaluării rapoartelor anuale, evaluare care se poate face în ianuarie a anului următor, se pot face relocări în sensul în care organizațiile performante vor primi bani mai mulţi în anul următor, iar cele neperformante vor primi bani mai puţini, anvelopa totală rămânând aceeaşi pentru toată perioada de contractare a programelor Nucleu. Preferabil ar fi ca programele Nucleu să fie pe 5 ani iar contractarea programelor să ţină cont de ciclurile de evaluare ale organizaţiilor de cercetare, care sunt tot de 5 ani, evaluări care conţin ca element esenţial planul de dezvoltare strategică finanţat prin Nucleu. S-ar elimina unele discrepanțe din prezent, în care programele Nucleu sunt pe 4 ani, evaluările se fac la fiecare 5 ani, perioadele în care se fac evaluările nu coincid cu perioadele în care se desfăşoară competiții Nucleu, etc. ceea ce duce la o refacere continuă a planurilor strategice de dezvoltare.
- O soluţie mai complicată, dar elegantă, ar fi ca autorităţile finanţatoare să adopte anul fiscal în loc de an calendaristic pentru încheierea socotelilor financiar-contabile (vezi https://corporatefinanceinstitute.com/resources/accounting/fy-fiscal-year/). Spre exemplu, anul fiscal ar putea începe în martie sau aprilie, când ar trebui să se cunoască deja alocările bugetare pentru diferite posibilităţi de finanţare a cercetării, şi ar putea să se încheie după 52 de săptămâni. O altă soluţie ar fi să se treacă la bugete multi-anuale, după modelul Comisiei Europene (vezi https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/eu-budget/how-it-works/annual-lifecycle_en).

Schimbările legislative

Pe lângă deficienţele în finanţarea Cercetării, anul 2023 a fost marcat de un adevărat iureş în modificarea legislației sectorului CDI din ţară, la adăpostul unor recomandări cel puţin discutabile din aşa-zisul raport PSF, unele din ele însuşite şi puse în practică în mod hei-rupist prin PNRR (un alt program adoptat ne-transparent, cu destule prevederi care ridică serioase probleme în implementarea lor, inclusiv în Cercetare). A fost adoptată faimoasa Lege 25/2023 „privind integrarea voluntară a organizaţiilor de cercetare, dezvoltare şi inovare din România în Spaţiul European de Cercetare, precum şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică”. Aceasta în ciuda reticențelor exprimate de multe instituţii şi personalităţi că o co-masare arbitrară a organizaţiilor de cercetare nu înseamnă, automat, şi o creştere semnificativă a performanţei în cercetare, în special în mediul academic, care vizează ca prin aceste co-masări să îşi îmbunătăţească poziţiile în topul Shanghai (vezi http://www.marketwatch.ro/articol/18338/Cercetarea_romaneasca_radiografia_unor_dezechilibre_si_pericolul_comasarii_fortate/ şi referinţe conţinute în acest articol). În cursul anului s-a lucrat intens la un HG privind „ evaluarea performanţei pentru integrarea activităţii de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică a organizaţiilor de cercetare, precum şi pentru stabilirea criteriilor specifice de desemnare a experţilor evaluatori prevăzute la art. 19 din Legea 25/2023”. Probabil această HG va fi adoptată până la finalul anului, întrucât în 2024 ar trebui finalizat şi procesul de evaluare şi categorisire a organizaţiilor de cercetare în cele 3 clase de performanţă, având în vedere că organizaţiile din clasa a 3-a urmează a fi alipite la altele mai performante sau desfiinţate (vezi Ordonanța de Urgență privind unele măsuri fiscal bugetare în domeniul cheltuielilor publice, descentralizarea/regionalizarea serviciilor publice, disciplină economico-financiară, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative).
În a doua jumătate a anului 2023 a început lucrul şi la o nouă Lege a Cercetătorului, care va substitui vechea lege 319/2003 „statutul cercetătorului” şi legea 206/2004 privind etica în cercetare. Legea a ajuns acum în dezbatere publică (https://www.mcid.gov.ro/transparenta-decizionala-2/, pe 22 noiembrie) şi, cel mai probabil, va fi adoptată până la final de an fiind jalon în PNRR (274), cu termen de realizare trimestrul IV 2023. La prima vedere, legea aduce unele îmbunătăţiri, în sensul în care se face diferenţiere între concursuri de angajare într-o organizaţie de cercetare şi examenele de promovare în cadrul unei organizaţii de cercetare. În acelaşi sens, calificativele obţinute de directori la evaluare sunt condiţionate de cele obţinute de organizaţiile pe care le conduc la evaluarea după legea 25/2023, şi invers. Rămâne totuşi un mister de ce se desfiinţează gradele de Inginer Dezvoltare Tehnologică (IDT), spre compensare se introduc nişte grade de inginer cercetare, dar la personal auxiliar nu la personal direct CDI. Iarăşi, nu este clar de ce evaluarea performanţei nu se poate face anual, ci la cel puţin 3 ani şi cel mult 5 ani. Se poate face şi anual pe rezultate obţinute în 3 sau 5 ani anteriori, ţinând cont că rezultatele nu sunt la fel de bune în fiecare an şi este nevoie, poate de perioade mai lungi pentru a obţine rezultate valorificabile prin publicaţii, brevete, proiecte, etc. Cred că în adoptarea acestei legi ar fi trebuit consultaţi, cu precădere, cercetătorii mai tineri, cu vârsta între 30 şi 50 de ani, având în vedere că această lege le va afecta direct cariera în cercetare. În acest sens, o dezbatere publică de doar 10 zile, într-o perioadă marcată de rapoarte de final de an şi de zile libere, nu este suficientă pentru a avea o imagine clară şi completă a modului cum percep cei tineri legislaţia care va fi aplicată în viitor pentru cariera de cercetător.

Responsabilitatea guvernanților și a personalului din ministere

Principala problemă a sistemului CDI din ţară rămâne finanţarea, la care se adaugă incapacitatea de a angaja şi cheltui eficient fondurile alocate nu numai prin PNCDI IV, dar şi prin PNRR sau POCIDIF, la care se adaugă Programele Operaţionale Regionale (POR), ce conţin fonduri semnificative şi pentru cercetare. Să nu uităm că atât PNRR, cât şi POCIDIF sau POR, conţin fonduri nerambursabile, bani ce nu trebuie returnaţi, dar care nu pot fi angajaţi fără asigurarea procentului de co-finanțare de la bugetul naţional. Degeaba se încearcă cosmetizarea legislaţiei pentru a creşte atractivitatea carierei în cercetare, sau pentru a creşte performanța organizaţiilor din cercetare prin evaluări şi comasări discutabile. Atâta timp cât finanţarea publică rămâne la nivel de 0.15-0.2 % din PIB sistemul CDI nu are nici cum să crească, nici cum să performeze. Dar, speranţa moare ultima, să sperăm totuşi la mai bine în anii ce vin, cu bugete multi-anuale, cu posibilitatea de a reporta sumele de pe un an pe altul în cadrul aceluiaşi proiect, cu fonduri mai generoase de investiţii pentru că unele infrastructuri se învechesc şi nu mai sunt state-of-the-art şi nu mai pot produce rezultate competitive, şi câte şi mai câte alte beneficii pentru sistemul CDI! Transformarea acestor gânduri SF în realitate depinde numai şi numai de guvernanţii noştri şi de personalul din ministere. Primii ar trebui să facă politici care să impulsioneze sistemul în sensul creşterii performanţei, ceilalţi ar trebui să aplice aceste politici intocmai, fără să bage beţe în roate şi fără să crească birocraţia.