.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Telecomunicatiile romanesti si euforia electorala
Dezbaterile electorale din noiembrie au prilejuit de cateva ori abordarea unor tematici din telecomunicatii, „hartiile“ prezentate aratand cat de bine stam. Se creeaza impresia falsa ca in telecomunicatiile romanesti totul ar fi bine, ca la acest capitol am fi deja in UE, dupa cum se exprima un oficial al MCTI. Lucrurile stau insa altfel...
Negocierile pentru aderarea la Uniune Europeana
Romania a incheiat in graba in 2002, negocierile de aderare pentru capitolul 19, sectorul IT&C, fara a avea in vedere uriasul decalaj intre densitatea telefoniei fixe de la noi, 20%, fata de media UE, peste 56%. Gravitatea acestui decalaj se manifesta pregnant in zonele rurale unde traieste 47% din populatia tarii si densitatea este de 10%. Acest decalaj nu va putea fi recuperat prin forte proprii pe termen mediu. Din aceasta cauza, Romania ar fi trebuit sa continue negocierile in cadrul capitolului 19, solicitand fondurile necesare aducerii densitatii telefonice la o valoare de cca. 30%. Cu 1 miliard Euro se pot instala intre 500.000 si 1.000.000 noi linii telefonice in zonele rurale.
Telefonia fixa–cea mai scazuta densitate din Europa Centrala
Romania are astazi una dintre cele mai mici densitati ale telefoniei fixe din Europa Centrala, 22%, desi in 1989 ne plasam in mijlocul grupului fiind inaintea Ungariei sau Poloniei.
Originea esecului trebuie cautata in reforma institutionala intarziata, in privatizarea mult amanata a operatorului national RomTelecom (care trebuia realizata de guvernarea 1992-1996), dar si in pozitionarea telefoniei fixe ca serviciu social, prin limitarea tarifelor. La doi ani de la liberalizare, RomTelecom nu a putut rebalansa tarifele, fiind fortata de competitie sa micsoreze tarifele interurbane si internationale, fara a putea mari corespunzator tarifele locale. Este evident ca pastrarea unor tarife locale coborate insemna atractivitate scazuta pentru aceasta piata. Din acest motiv avem o slaba competitie, fapt remarcat si in raportul de tara al UE publicat in octombrie 2004.
Telefonia mobila
Operatorii GSM900 (Connex si Orange) unde statul nu este actionar, au fost motorul dezvoltarii telecomunicatiilor romanesti incepand cu anul 1997. Astazi in Romania sunt peste 9 milioane de SIM-uri vandute, adica o densitate de aproape 42%, valoare mica daca ne comparam cu vecinii: Cehia are aproape 100%.
Din pacate, acolo unde statul a fost implicat in structura actionariatului, Telemobil si CosmoRom, lucrurile nu au mers bine. Telemobil a fost relansat de trei ori fiind „meritul“ guvernarilor 1992-1996 si 1997-2000. CosmoRom este un caz singular, poate singurul esec din telefonia mobila GSM mondiala, „meritul” pentru aceasta performanta apartinand guvernarii 2001-2004.
Avem astazi un alt caz unic in Europa, operatorii GSM900 detin 96% din piata. Avem dupol si nu competitie, iar tarifele mari de interconectare fac ca operatorii mici sa devina si mai mici.
In toamna acestui an, cu graba de a se „prinde“ alegerile, au fost acordate doar doua licente 3G (Connex si Orange) din totalul de 4 cat au fost oferite. Esecul licentelor 3G vine intr-un moment cand Ungaria anunta primirea a 5 solicitari fata de cele 4 licente oferite. Ungaria ne ofera inca o lectie pe care viitorii guvernanti nu ar mai trebui sa o ignore.
Reglementarea–la originea slabei dezvoltarii a infrastructurii
Reglementarea a fost si a ramas una dintre problemele delicate ale telecomunicatiilor noastre. ANRC a fost creata mult prea tarziu, cu 3 luni inainte de liberalizare. A urmat o cursa contra cronometru pentru stabilirea unui cadru de reglementari adecvat competitiei. Prin adoptarea directivelor UE procesul de reglementare a fost usurat. Dar simpla traducere a unor legi nu garanteaza si succesul. Aplicarea in graba, fara a intelege diferentele dintre contextul national romanesc si cel al UE a creat si creeaza probleme. Mai mult, aplicarea fortata a unor directive europene in anul electoral a facut ca unele actiuni sa para pur electorale.
ANRC a fost subordonat primului ministru (si nu parlamentului) fiind al doilea „minister“ al telecomunicatiilor. Acum se pregateste un al treilea „minister“, IGCTI, care urmeaza a se subordona tot guvernului. Concentrarea intr-un singur loc a deciziilor in telecomunicatii nu a fost de bun augur pentru telecomunicatiile noastre. Rezultatul este una dintre cele mai slabe infrastructuri de telecomunicatii din Europa precum si distorsionarea competitiei: telefonia fixa locala este neatractiva, iar telefonia mobila are doi operatori care detin 96% din piata. In timp ce rata profitului pentru operatorii GSM900 a fost de peste 25%, plasand Orange si Connex pe primele doua locuri (in 2002 si 2003) in topul tuturor companiilor romanesti, pentru telefonia fixa, adica RomTelecom, rata profitului era negativa in 2002 si cca. 6% in 2003. Investitiile „merg“ acolo unde recompensa este mai mare si nu are rost sa ne intrebam de ce stagneaza telefonia fixa de vreme ce nu reuseste sa aiba o marja a profitului apropiata de cea a telefoniei mobile. Rolul autoritatii de reglementari este, printre altele, de a „egala“ vitezele cu care „ruleaza“ diferite sectoare, de a face ca investitiile sa mearga si acolo unde este nevoie. In telefonia fixa, de exemplu.
Recent, ANRC a inceput aplicarea legii serviciului universal pentru care s-a alocat 0,8% din cifra de afaceri a primilor opt operatori. Ce nu s-a inteles este ca telefonizarea trebuie sa preceada aplicarea legii serviciului universal si mai ales ca legea serviciului universal nu poate fi folosita pentru telefonizare.
Administrarea activelor statului in guvernarea 2001–2004
MCTI a fost si autoritate de reglementari si administrator al participatiilor statului: Radiocomunicatii, RomTelecom, etc. Chiar si dupa crearea ANRC, MCTI a continuat sa cumuleze prerogative de reglementare remarcate si in raportul de tara al UE din octombrie 2004, desi si-a pastrat tot timpul prerogativele de administrator. Pentru multa vreme MCTI a fost si „arbitru“ si „jucator“, rezultatul fiind una din cel mai slabe infrastructuri din Europa.
Radiocomunicatii–blocarea privatizarii
In aprilie 2000 ABN Amro Securities este anuntat consultant pentru privatizarea operatorului Radiocomunicatii prin vanzarea unui pachet majoritar, sperandu-se ca procesul se va termina in octombrie 2000. In mai 2000 au aparut primii pretendenti: Teledifusion de France din grupul France Telecom, Telenor (Norvegia), GTE. In octombrie 2000 ABN Amro terminase raportul asupra companiei, PriceWatershouseCoopers realizase auditul, iar Linklaters „due diligence“. Mai ramasese de eliberat certificatul fiscal de catre ministerul de finante. In noiembrie 2000 privatizarea nu se efectuase.
Au urmat alegerile din 2000 si privatizarea Radiocomunicatii a fost oprita de noul guvern. Este vina guvernarii 1997-2000 de a nu fi terminat privatizarea si vina guvernarii 2001-2004 de a o fi blocat anuland eforturile depuse (procesul era aproape de terminare) si platile efectuate catre consultanti.
RomTelecom–scadere puternica a valorii de piata
In ultimii patru ani RomTelecom a avut o evolutie contradictorie, avand ghinionul de a fi privatizata de guvernarea 1997-2000 si „administrata” de guvernarea 2001-2004. In timp ce numarul abonatilor a crescut usor, cifra de afaceri a stagnat. Limitarea tarifelor a dus la stagnarea cifrei de afaceri si ca urmare investitiile nu au putut sustine digitalizarea completa a retelei. Romania este singura tara din Europa Centrala care mai are centrale analogice si chiar manuale. Un alt paradox: cifra de afaceri a operatorului RomTelecom este bazata peste 95% pe telefonia fixa, o afacere in recesiune, fiind unicul operator national din Europa care nu are un brat puternic de telefonie mobila, in Ungaria si Grecia telefonia mobila insemnand 40% din cifra de afaceri a operatorului national.
In aceste conditii valoarea de piata a companiei a scazut! In urma vanzarii pachetului de 35% catre OTE la finele anului 1998, RomTelecom era evaluata la US$1,94 miliarde (adica US$540/linie telefonica, fata de US$2.400/linie rezultat in urma privatizarii Matav sau Cesky Telecom efectuate in 1993, respectiv 1995). La a doua vanzare a unui pachet catre OTE (martie 2003), compania a fost evaluata la US$750 milioane inainte de marirea de capital, tanzactia efectuandu-se intr-un moment nefavorabil. Astazi RomTelecom este evaluata la peste un miliard US$, adica putin peste jumatate din valoarea din 1998. Scaderea poate fi pusa pe seama contextului international, dar mai ales a celui national. La finele anului 2000, statul roman detinea 65% dintr-o companie evaluata la circa US$2 miliarde, adica circa US$1,3 miliarde pentru ca 4 ani mai tarziu sa detina 45% dintr-o companie evaluata la cca. US$1 miliard adica US$450 milioane (primind US$ 31 milioane pentru un pachet de 3,1%). Valoarea grupului RomTelecom a scazut in ultimii 4 ani la aproape jumatate, adica cu circa US$1 miliard.
CosmoRom–primul esec din telefonia mobila GSM
Lansata comercial la 16 luni de la acordarea licentei (Connex si-a lansat serviciile dupa 4 luni, iar Orange dupa 6 luni!), CosmoRom devine un caz unic in telefonia mobila, fiind primul esec al unui operator GSM intr-o piata exploziva. Cu o evolutie „medie”, la finele anului 2004 CosmoRom ar fi putut avea 2 milioane utilizatori (la data lansarii erau circa 1,5 milioane utilizatori telefonie mobila, iar la finele anului 2004 vor fi peste 9,5 milioane, astfel ca operatorul CosmoRom ar fi putut atrage un sfert din cresterea de 8 milioane ((9,5-1,5)/ 4=2 milioane), rezultand o valoare de piata de circa 1 miliard US$. Aceasta valoare ar fi marit corespunzator valoarea de piata a grupului RomTelecom, rezultand evident o pierdere de 1 miliard US$, pentru actionari.
POSTelecom–creatie singulara in Europa
Intr-o vreme in care statele cauta sa-si reduca prezenta in operatorii de telecomunicatii, Romania a creat un nou operator cu capital de stat. Un caz asemanator pare a se intalni in America Latina! POSTelecom a fost „creat“ in august 2003 la Beijing si pana acum si-a facut simtita prezenta pe piata doar prin amanarea de patru ori a lansarii comerciale.
Per total, rezulta pentru guvernarea 2001-2004 o puternica scadere a valorii de piata a operatorilor de telecomunicatii in care statul este actionar si administrate de MCTI, de circa 1 miliard US$. Fara a mai socoti CosmoRom, care mai inseamna inca 1 miliard US$! Este cea mai puternica scadere dupa decembrie 1989.
Evaluarea guvernarii
2001–2004
In plan legislativ lucrurile au mers bine: adoptarea timpurile a acquisului comunitar, simplificarea procesului de autorizare, etc. Au fost insa probleme in aplicarea acquisului comunitar: monitorizarea tarifelor telefoniei fixe care a dus la cea mai slaba infrastructura de telecomunicatii din Europa centrala, MCTI si arbitru si jucator, etc. Nota este „bine“ intr-un sistem cu 4 calificative: foarte bine, bine, slab si foarte slab.
Parerea ta conteaza: 
Un mecanism de monitorizare a tarifelor de terminare a apelurilor în rețele mobile
