.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
SEPA dupa un an (sau Elanul pierdut)
Comisia Europeană şi-a îndeplinit rolul său de reglementator, creând noul cadru legal pentru plăţile europene (concretizat şi prin Directiva privind Serviciile de Plăţi- DSP), iar acest cadru va uniformiza legislaţia plăţilor în ţările membre, sub rezerva că DSP va fi transpusă adecvat şi identic în toate ţările membre. Dar iarăşi, SEPA rămâne un proiect fără un avantaj comercial pentru bănci şi fără a avea un caracter obligatoriu explicit. Chiar dacă SEPA reprezintă viitorul şi, la scară europeană, avantajele sunt evidente, băncile nu găsesc pentru moment motivaţia necesară pentru a se angaja mai mult... Cum observa cineva, la întrebarea „Do you SEPA?” băncile europene au răspuns „Yes, we do!” dar din statistici rezultă altceva... Întrebarea care se pune este dacă, la un moment dat, văzând că procesul nu se desfăşoară conform aşteptărilor, Comisia va interveni direct, făcând obligatorii, prin reglementare, instrumentele SEPA. Sau dacă BCE va reuşi să determine EPC şi comunitatea bancară europeană să stabilească un termen de migrare final, pe care băncile dar şi utilizatorii să îl considere obligatoriu. Termenul acordat de BCE pentru stabilirea acestui termen (dacă putem spune aşa) este, în cazul transferului credit, iunie 2009.
Infrastructurile de plată în SEPA
Infrastructurilor de plată (sisteme de plăţi de retail, ACH-uri naţionale, iniţial scoase oarecum în afara schemelor de plată) li s-a prevăzut, la începutul definirii procesului, un viitor incert. Concentrarea continuă, consolidarea, ar fi urmat, conform acestei teorii, să ducă în final la o piaţa europeană a plăţilor cu un singur sistem sau cu un număr redus de sisteme pan-europene, super-performante, capabile să valorifice avantajele economiilor de scală. O particularitate a SEPA este chiar separarea schemei de infrastructura de plăţi, operatorii sistemelor de plăţi având sarcina de a transporta mesaje şi eventual a le deconta, nu şi de a stabili ce mesaje trebuie să „curgă” prin ţevile respective care acum sunt comune, unice.
Ulterior, aceasta viziune s-a transformat într-una darwinistă: „Te adaptezi la SEPA sau dispari!” De dispărut, până acum, a dispărut un singur sistem, dar nu este clar că din cauza SEPA... Altfel, dacă privim pe site-ul BCE, putem vedea că o mulţime de sisteme de plăţi de retail s-au declarat „SEPA Clearing and Settlement Mechanism”. Nu numai că nu au dispărut, dar sunt şi ţări din care provin mai mult de un sistem. De exemplu, Italia dă SEPA trei CSM: Banca d’Italia, SIA-SSB (furnizorul al EBA STEP 2 cu care SIA împarte de altfel aceeaşi platformă) şi Seceti-ICCREA. Din Germania sunt două sisteme: cel al Deutsche Bank şi Equens (aceasta din urmă fiind de fapt o „coproducţie” germano-olandeză).
În prezent ideea de bază este interoperabilitatea. Fiecare comunitate bancară naţională declară acum că doreşte menţinerea în funcţiune a propriei infrastructuri (ca şi comunitatea românească), care să fie interconectată cu celelalte sisteme naţionale sau cu o infrastructură pan-europeană, centrală. Interconectarea a început deja. Chiar şi în Europa centrală şi de est ambiţiile sunt mari: Polonia este deja în SEPA prin KIR, vecinii noştri bulgari sunt siguri că se vor adapta la SEPA înainte de adoptarea monedei unice, la fel şi cei din Ungaria... şi bineînţeles, la fel noi, TRANSFOND, compania română de plăţi interbancare.
Raportul al 6-lea al BCE privind SEPA
Raportul al 6-lea al Băncii Centrale Europene privind SEPA, publicat la sfârşitul lui noiembrie anul trecut, lasă să se înţeleagă acelaşi lucru: succese importante, dar insuficiente, motivaţie redusă şi multe urgenţe de rezolvat în perioada următoare.
Succesele se referă la faptul că instrumentele SEPA sunt disponibile la băncile SEPA, unii clienţi chiar le utilizează, majoritatea caselor de compensare sunt deja “SCT- scheme compliant”, iar planurile naţionale de migrare sunt publicate pe internet.
BCE observă dimensiunea succesului, anume că băncile au utilizat instrucţiuni SEPA exclusiv pentru tranzacţii transfrontaliere, deşi ţinta SEPA o reprezintă toate plăţile în euro, mai ales cele interne, naţionale, care constituie cea mai mare parte a plăţilor in euro. Se pare că până acum băncile au realizat aşa numita „mini SEPA” (doar plăţi transfrontaliere SEPA) ceea ce nu poate mulţumi BCE.
Unele din cauzele identificate de BCE ar fi legate de actualizarea lenta a sistemelor IT (ERP) de catre banci si utilizatori (companii în principal), ceea ce a făcut ca procesarea instrumentelor SEPA să se facă de fapt manual. Altele par să ţină de comunicarea slaba a băncilor cu clienţii şi lipsa informaţiilor privind SEPA la ghişeele băncilor, în condiţiile în care există o mare dependenţă a clienţilor europeni de sistemele şi de produsele deja existente (aranjamente de plati pe care europenii le utilizează de o viaţă).
În plus, BCE constată că industria bancară, industria plăţilor au perceput greşit că implementarea SEPA este un proces care poate continua pe termen nedefinit, cerând EPC să stabilească termene pentru finalizarea procesului.
Despre infrastructurile de plăţi, raportul BCE vorbeşte ca despre un exemplu de adaptare; marii jucători sunt pregătiţi pentru SEPA, gata să se extindă pe alte pieţe după deschiderea acestora. Însă remarcă existenţa unor restricţii anormale de interoperativitate (nu nominalizează expres vreun operator dar este cunoscut un caz), reamintind că orice infrastructură SEPA trebuie sa permită conectarea oricărei alte infrastructuri, la cererea acesteia şi că nici o banca sau comunitate nu trebuie sa fie forţată sa utilizeze o anume infrastructura sau standarde proprietare. .
Parerea ta conteaza: 
Autoreglementare, SEPA, Project Management
