.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Spălarea banilor. Concept şi evoluţie.
A doua abordare constă în ascunderea sau disimularea adevăratei naturi, surse, locaţii, dispoziţii, miscări, drepturi ale destinatarului proprietăţii, cunoscând că astfel de bunuri rezultă din infracţiuni sau din participarea la astfel de acţiuni.
În final, dar nu ultima abordare, spălarea banilor constă în “deţinerea, posesia sau utilizarea bunurilor, cunoscând în momentul dobândirii că aceste câştiguri/bunuri derivă din infracţiuni sau dintr-un act de participare la astfel de infracţiuni”.
Pentru a exista spălare de bani, trebuie să avem o infracţiune generatoare de “bani murdari”, denumită infracţiune “predicat”. Ca terminologie, Convenţia de la Viena limitează infracţiunea “predicat” la traficul de narcotice. Drept consecinţă, infracţiunile subrogate traficului de narcotice, precum frauda, furtul şi răpirea, nu constituiau infracţiune “predicat” pentru spălarea banilor. De-a lungul anilor, comunitatea internaţională şi-a dezvoltat viziunea asupra infracţiunilor “predicat” de spalare a banilor, care a excedat traficul de droguri.
Astfel, FATF şi alte organisme internaţionale au extins definiţia infracţiunii “predicat” din Convenţia de la Viena, prin includerea şi a altor tipuri de infracţiuni. De exemplu, Convenţia de la Palermo cere tuturor statelor participante să aplice termenul de infracţiune de spălare a banilor unei arii largi de infracţiuni “predicat”.
În cele 40 de Recomandări privind combaterea spălării banilor, FATF încorporează din punct de vedere tehnic şi juridic definiţiile din Convenţia de la Viena şi Convenţia de la Palermo şi evidenţiază 20 de categorii de infracţiuni care trebuie incluse în categoria infracţiunilor “predicat” pentru spălarea banilor.
În multe jurisdicţii, cei care ajută infractorii să spele bani proveniţi din infracţiuni sunt ei înşişi consideraţi infractori. Aceasta înseamnă că bancherii, avocaţii, contabilii, dealerii de maşini şi alţii participanţi la circuitele economice sunt consideraţi “spălători de bani” dacă permit ca afacerile lor să fie utilizate de către altcineva pentru spălarea banilor proveniţi din infracţiuni. Deasemenea, în multe ţări, oamenii, alţii decât afaceriştii şi infractorii, pot deveni spălători de bani numai prin posesia veniturilor din infracţiuni sau a activelor care reprezintă venituri din infracţiuni (este şi cazul României). Cel mai elocvent exemplu este cel al soţiei sau prietenei infractorului care ştiu sau bănuie că acesta utilizează venituri ilicite pentru a cumpăra case, maşini sau bijuterii. Clasa finală a spălătorilor de bani este formată din cei care ajută la realizarea schemei, chiar dacă aceştia nu participă fizic la spălare de bani.
Astăzi, pretutindeni în lume, legislaţiile naţionale obligă dealerii de maşini, operatorii de cazinouri, dealerii de bijuterii şi pietre preţioase de a-şi identifica clienţii în majoritatea cazurilor. Aceasta înseamnă că tuturor operatorilor li se cere să-şi instruiască angajaţii în concordanţă cu legea şi cu măsurile de prevenire şi combatere a spălării banilor.
Ec. Dr. Bogdan Mihai Martimof
Senior Member of the Board
Reprezentant ARB
Oficiul Naţional de Prevenire Şi Combatere a Spălării Banilor
Parerea ta conteaza: 
Cerinţe specifice pentru instituţiile financiare īn prevenirea şi combaterea finanţării terorismului
