Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Ce înseamnă „entry-level“ în catalogarea unui server?

01 Decembrie 2010



Serverul este elementul central al oricărei infrastructuri IT, fiind, în esenţă, un computer central de la care informaţia este distribuită prin intermediul unei reţele către alte computere periferice. Un astfel de server poate rula orice tip de aplicaţie: Oracle Database (ceea ce îl va face să fie numit un server bază de date), Microsoft Exchange (devenind astfel un e-mail server) sau poate găzdui diverse fişiere în postura de file server. În unele cazuri, sunt folosite ca server PC-uri obisnuite, însă, în accepţiunea largă a termenului, acesta se referă la echipamente construite special în acest scop, cu un nivel ridicat de disponibilitate şi rezilienţă.

Serverele sunt clasificate după criterii complexe, care ţin atât de tehnologie şi arhitectură, cât şi de performanţe şi preţuri. Ne vom ocupa în cele ce urmează de categoria „entry-level“ a acestui tip de produse, dedicată companiilor mici şi medii – mai sensibile la costurile de achiziţie –, dar şi companiilor mari, pentru aplicaţii mai puţin critice. În mod concret, încadrarea ca entry-level poate fi diferită în funcţie de vendor, mai ales în cazul jucătorilor globali, ca HP, IBM sau Dell, ale căror portofolii diferă ca structură de cea a unor producători locali ca ProSys sau Maquay. Spre exemplu, IBM Power7 Express face parte din categoria entry-level a producătorului american, însă, având preţuri de 10-15.000 USD (pentru piaţa USA), nu se poate spune că este tocmai o gamă de produse accesibile după „standardele“ pieţei româneşti.


Ieftine, dar performante

Serverele entry-level au capabilităţi limitate şi sunt destinate cu precădere IMM-urilor sau pentru acoperirea unor servicii care nu necesită resurse de calcul ridicate sau cerinţe de scalabilitate. Aceste echipamente reprezintă combinaţia optimă între performanţele livrate şi costuri (achiziţie + întreţinere). Sunt ideale pentru rularea aplicaţiilor de bază de tipul file and print sharing, servere de mail, servere WEB etc. „Încadrarea în această categorie este dată în special de arhitectură/performanţe şi, implicit, de costuri, care sunt reduse. De multe ori însă, puterea de calcul, facilităţile şi scalabilitatea redusă ale acestei categorii creează impresia că şi parametrii de disponibilitate ar fi sau sunt limitaţi, ceea ce nu este neapărat adevărat. Avem echipamente din această categorie, destinate unor servicii foarte critice, cu cerinţe foarte reduse privind puterea de calcul – cum ar fi serviciile VPN, routing, e-mail – şi care beneficiază de sub-sisteme redundante (alimentare / siguranţă date / redundanţă networking / remote management etc.) similare unor servere din categorii superioare“, a declarat pentru MarketWatch Petrică Bărbieru, general manager ProSys.


Chiar dacă de cele mai multe ori prin entry-level se înţelege un preţ redus, nu înseamnă că performanţele acestei categorii de servere sunt neglijate. În termeni de „down-time“, cel mai relevant indicator pentru un server, categoria entry-level poate livra valori ce tind spre zero, evident orice plus de performanţă fiind acoperit de un cost suplimentar în tehnologie şi servicii.


Dedicate aplicaţiilor non-critice

Există totuşi o corespondenţă între serverele entry-level şi anumite tipuri de aplicaţii sau gradul de disponibilitate a acestor aplicaţii. Nicio companie nu va rula pe un server de această categorie o aplicaţie a cărei întrerupere îi poate perturba activitatea, ca de exemplu un ERP. Astfel, aplicaţiile găzduite de astfel de servere nu sunt pretenţioase din punct de vedere al resurselor necesare şi se pot califica a fi mai puţin critice. Acest lucru nu înseamnă însă că producătorii sunt mai puţin preocupaţi să asigure performanţe care contribuie la reducerea timpilor de down-time şi a costurilor de deţinere (TCO). „Entry-level nu înseamnă, automat, şi lipsă de performanţe. Produsele Dell care fac parte din această categorie sunt construite pe platforma Intel Xeon 3400 şi au capacitatea de a se adapta nevoilor specifice ale aplicaţiilor care rulează, crescând sau reducând, după cum e cazul, puterea de procesare utilizând tehnologia Turbo Boost, pusă la dispoziţie de această platformă de procesoare. Mă refer, de asemenea, la posibilităţile de configurare, pentru anumite modele, cu hard discuri hot plug şi cu surse redundante, facilităţi care contribuie suplimentar la reducerea întreruperilor neplanificate. Şi nu în ultimul rând, oferirea de niveluri diferenţiate de servicii de garanţie direct de la producător, prin Call Center dedicat clienţilor, e de natură de a îmbunătăţi considerabil acest parametru“, afirmă Lavinia Svanovic, Dell Product Manager Genesys Distribuţie.



Lavinia Svanovic


Servicii de suport


Din punct de vedere al disponibilităţii unui server, cerinţele sunt date de specificul activităţii clientului şi nu de configuraţie sau categoria serverului. Orice întrerupere în funcţionarea aplicaţiei care rulează pe serverul respectiv reprezintă o „pagubă“ pentru client, iar în funcţie de valoarea acestei „pagube“ se investeşte în performanţele echipamentului.


„Timpul de down-time este cel agreat de client. Compania HP oferă pentru astfel de echipamente un termen de garantie standard de 1 sau 3 ani, cu timp de reparaţie «best effort». În acelaşi timp, se pot achiziţiona servicii de tip «CarePack», prin care se garantează timp de reparaţie 6 ore, 24 de ore sau «next business day»“, afirmă Tiberiu Beşleagă, ISS Business Category Manager HP România.



Tiberiu Beşleagă


Astfel de servicii există la majoritatea furnizorilor de pe piaţă. Dell oferă, de asemenea, pentru serverele entry level, servicii de garanţie de tip „Next Business Day“, on site, sau „Prosupport“, cu timp de răspuns în 4 ore lucrătoare (la acest tip de serviciu, tehnicianul se obligă să ajungă la sediul clientului în 4 ore de la terminarea apelului de asistenţă).



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite