UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Două decenii de microtehnologie în România
Acad. Dan Dascălu
În raportul „Competitivitatea europeană în inovare”, prezentat de Comisia Europeană pe 10 iunie 2011, în plutonul organizaţiilor din România care au avut cea mai substanţială participare la programele europene CDI se distinge şi un institut naţional: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie (IMT-Bucureşti). Această poziţionare prestigioasă certifică faptul că modelul european a fost esenţial pentru apariţia şi dezvoltarea acestui institut, dar puţină lume cunoaşte evoluţia sa sinuoasă de-a lungul timpului.
Ia fiinţă Centrul de Microtehnologie
Primul pas a fost făcut pe 17 septembrie 1991, deci acum două decenii, când s-a înfiinţat Centrul de Microtehnologie (CMT), transformat ulterior în Institutul de Microtehnologie (IMT). Obiectul de activitate al CMT era aplicarea tehnologiilor microelectronice în realizarea de microsenzori şi microsisteme (sisteme electro-mecanice integrate într-o singură componentă). Provenit din colectivul de „electronică fizică” (condus de prof. Dan Dascălu) din Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii a Institutului Politehnic Bucureşti (acum Universitatea „Politehnica” din Bucureşti, UPB) şi lipsit de orice fel de patrimoniu, CMT trebuia să capete viaţă prin preluarea parţială a întreprinderii „Microelectronica S.A.” (hala tehnologică, centrul de calcul), inclusiv a personalului aferent. Întreprinderea intrase în criză odată cu dispariţia CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), în urma disoluţiei „lagărului socialist”.
Ideea iniţială de preluare, chiar şi parţială, a patrimoniului Microelectronica S.A. nu s-a materializat şi colaborarea dintre cele două entităţi s-a desfăşurat destul de anevoios, până la semnarea în aprilie 1993 a unui contract de „închiriere” a dotărilor şi personalului întreprinderii, care a permis CMT mult mai multă libertate de acţiune. Este important totuşi că, în perioada 1991-1993, două proiecte Tempus, finanţate de Comisia Europeană şi coordonate de către colectivul de „electronică fizică” menţionat mai sus, au permis specializarea în microtehnologii a unor cercetători, care s-au afirmat ulterior în ţară şi în străinătate. Atunci s-au stabilit şi primele legături cu parteneri europeni, fapt important pentru colaborările ulterioare.
CMT se transformă în IMT
La data de 24 iulie 1993, prin Hotărâre de Guvern, CMT a devenit Institutul de Microtehnologie (IMT), prima instituţie de acest tip din Europa de Est. În 1993 a apărut pentru prima oară în Planul Naţional şi tematica de cercetare de „microtehnologii” (tehnologii de microsistem), urmând
exemplul unor ţări precum Germania, Olanda, Elveţia etc. Tematica respectivă se regăseşte în programele europene abia în 1994. Apariţia institutului şi a tematicii a avut loc într-o perioadă în care exista un Minister al Cercetării, condus de Doru Dumitru Palade.
Existenţa CMT şi a IMT (până la transformarea IMT în institut naţional, 1996) a fost dominată de relaţiile cu S.C. Microelectronica S.A. Interesul IMT era legat de posibilitatea de a utiliza tehnologia microelectronică pe direcţia oarecum „exotică” a microsistemelor. În timp, această orientare s-a dovedit deosebit de inspirată, deoarece microsistemele (ulterior micro-nanosistemele) au devenit în momentul de faţă parte a industriei de micro/nanoelectronică, v. „Nanoelectronica în România” (Market Watch, Nr. 135, mai-iunie 2011)
IMT devine institut naţional
Un nou pas în evoluţia IMT a fost transformarea sa în institut naţional, prin fuziunea sa (noiembrie 1996) cu Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice (ICCE). Din nefericire, colaborarea IMT cu S.C. Microelectronica S.A a încetat în martie 1997, curând după înfiinţarea institutului naţional. Aceasta a însemnat desprinderea de tehnologia cea mai importantă pentru microsisteme, inclusiv de linia de fabricaţie CMOS, care permisese IMT realizarea, printre altele, a unor structuri de dispozitive semiconductoare de putere, exportate prin intermediul S.C. Băneasa S.A. (fosta IPRS-Băneasa).
Perioada care a urmat a fost deosebit de dificilă pentru institut, care a moştenit de la ICCE o bază materială învechită. Reducerea fondurilor pentru cercetare a contribuit şi ea masiv la exodul de specialişti, care au plecat la firme din ţară şi din străinătate. Mulţi tineri absolvenţi au „tranzitat” rapid IMT pentru a pleca la specializare în străinătate şi nu au mai revenit. În aceste condiţii vitrege, IMT (prin dr. Alexandru Muller, provenit din ICCE) a coordonat proiectul MEMSWAVE (1998-2001), primul proiect european condus de o ţară din afara UE care a fost nominalizat, în 2002, pentru Premiul Descartes acordat celui mai bun proiect european de cercetare-dezvoltare. Rezultatele cheie au fost însă obţinute de cercetătorii români pe dotările partenerilor din străinătate, deoarece (cu excepţia remarcabilă a fabricaţiei de „măşti”), în IMT nu se putea experimenta mare lucru (procese tehnologice, măsurători).
Colaborarea europeană devine cartea de vizită a IMT
După zece ani de la MEMSWAVE, dr. Muller ajunge să conducă proiectul de „centru de excelenţă” MIMOMEMS (2008-2011), finanţat de UE. Între timp, IMT devenise deja atractiv prin experienţa câştigată şi prin noile sale dotări, la care a contribuit şi proiectul MIMOMEMS (Microwave and Opto MEMS, MEMS = Micro-Electro-Mechanical Systems). Acest centru, format din două laboratoare conduse de dr. Al. Muller şi respectiv dr. Dana Cristea (fotonică), a devenit o entitate distinctă în actuala structură a IMT, fiind cel mai performant în publicaţii şi în proiecte europene.
Revenind la primii ani ai ultimului deceniu, după o anumită stabilizare a finanţării, asigurată prin proiectele din MATNANTECH, au apărut şi alte semnale pozitive legate de importanţa activităţilor din institut. Un eveniment care a atras atenţia şi a facilitat atragerea IMT într-un consorţiu de servicii tehnologice finanţat de Comisia Europeană a fost crearea în IMT a unui Laborator de cercetare asociat firmei Samsung. Deşi cu existenţă efemeră (2003-2004), această finanţare din partea unei mari companii asiatice a fost de bun augur pentru „traiectoria europeană” a institutului.
Un nou semn de recunoaştere a fost vizita în IMT (februarie 2004) a Comisarului European pentru Cercetare, Philippe Busquin. La acea dată IMT - deja participant în câteva proiecte europene (din Programul Cadru 6), precum şi coordonatorul unor reţele de cercetare naţionale - a lăsat o bună impresie, Comisarul Busquin semnând în cartea de onoare o apreciere elogioasă despre IMT, pe care-l considera „pionier al integrării estului Europei în ERA” (ERA = European Research Area).
Principalele rezultate ale finanţării considerabil îmbunătăţite, atât prin programele naţionale (MATNANTECH, CEEX, PNCDI II), cât şi prin proiectele europene, au fost: crearea unei noi infrastructuri experimentale (aproximativ 7 milioane de euro doar pentru echipamente, în perioada 2006-2009) şi stabilizarea personalului ştiinţific.
Criza este depaşită prin noi direcţii de acţiune
În fapt, institutul a câştigat (ca şi alte organizaţii de cercetare din România) un impuls puternic, care i-a permis să străbată şi perioada dificilă a crizei economice, într-un progres calitativ evident, pe calea transformării sale într-o organizaţie competitivă pe plan european. Într-adevăr, în ultimii trei ani ai existenţei sale (2008-2011) IMT poate raporta:
Parerea ta conteaza: 
UE accelerează inovarea. Ce face România?
