Revista >> Septembrie - Octombrie 2013 [Nr. 158] >> Lumea Geospatiala

Sfaturi pentru novicii în geospaţial – cum învăţăm din greşelile trecutului

Luiza Sandu

12 Septembrie 2013

Instruiește oamenii tot timpul
Ileana Spiroiu, directorul Centrului Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție, instituție subordonată ANCPI

„O greșeală a fost faptul că nu am construit de la început baza de date și nu am structurat-o după necesități. Am lăsat cumva opțional ca această bază de date să fie completată în timp. Directiva INSPIRE nu a fost adaptată la modelul românesc și atunci ne-am dat seama că anumite câmpuri ne lipsesc, că anumite atribute trebuiau culese și nu le-am cules, ceea ce ne-a îngreunat activitatea. O altă problemă importantă este cea legată de mentalitate. GIS-ul trebuie introdus treptat. Operatorii trebuie instruiți o perioadă mai lungă de timp decât cursurile pe care ți le oferă cel care îți vinde licențele. De ce? Pentru că oamenii nu se dezvoltă uniform, și unii dintre ei sunt rapizi, iar alţii încearcă să pună frână, pentru că nu țin pasul cu ceilalți. Trebuie foarte bine făcută această selecție a personalului.”

Creăm sau nu un departament GIS?
Cătălin Tiseac

„Un departament GIS în adevăratul sens al cuvântului nu îl văd ca pe o entitate de sine stătătoare, pentru că într-o administrație publică utilizatorii de GIS vin din mai multe zone funcționale, iar rolul IT-ului, pentru că atunci când vorbești despre GIS te duci cu gândul că acest departament este undeva la IT, este de a asigura suportul atât pentru utilizare, cât și pentru dezvoltarea soluției.”

Claudiu Zoicaş
„NATO a dezvoltat o broșură pentru sistemul de lecții învățate. Sunt conferințe anuale cu 600 de participanți, în care experți în knowledge management participă și asistă NATO în definirea acestui sistem. Concluzia conferințelor are forma unui templu, cu o fundație, cu un prim nivel numit mentalitate, al doilea nivel se numește leadership, după care sunt trei coloane – oameni, procese, tehnologii, iar acoperișul se numește sharing – împărtășirea şi schimbul de informații. Aș spune că printr-o comparație între acest sistem și necesitatea unui compartiment GIS, cred că e nevoie să existe un compartiment GIS, în schimb cred că e important şi ca în fiecare compartiment să fie o persoană care înțelege fenomenul și care conectează cumva acel compartiment la compartimentul GIS dacă acesta este creat”.

Gheorghe Pătraşcu, arhitect şef al Capitalei
„Aici trebuie distinse foarte clar două aspecte – partea de informație propriu-zisă și partea de suport IT. IT-ul ca și compartiment nu poate să asigure și partea de management a datelor. În general, IT-ul are și responsabilitatea datelor – aici mă refer în special la București – și nu sunt în stare să le mențină, să le gestioneze, pentru că nu au specialiștii necesari.”

Ileana Spiroiu
„În organigrama instituției există un departament care se numește IT și GIS. În instituțiile de stat este foarte greu să faci două servicii în loc de unul, iar cele două sunt într-o totală legătură, pentru că persoanele care asigură funcționalitatea în parametri optimi a bazelor de date sunt IT-iștii, iar cei de la GIS sunt creatorii și consumatorii de informație geospațială.”

Standardizare, interoperabilitate şi colaborare cu alte instituţii
Cătălin Tiseac

„Dacă în trecut fiecare instituție își ținea strâns informația proprie și n-o dădea altcuiva, acum au început să se deschidă, au înțeles că și ei pot beneficia de la alte instituții de alte categorii de informații și că este cel mai bine pentru fiecare instituție să aibă tot setul de informații, mai ales că informațiile, inclusiv cele geospațiale, sunt perisabile. Să deții informația corectă presupune un efort
de a o actualiza. Fiecare instituție își poate actualiza informațiile pentru care este proprietară, astfel încât efortul să fie distribuit.”

Ileana Spiroiu
„Deși există un consiliu INIS, unde toate instituțiile statului sunt obligate să vină cu propuneri ca aceste date să fie interoperabile, nu am reușit să relaționăm cu prea multe instituții la nivel central și cu atât mai puțin la nivel local, pentru că toată lumea are senzația că a pune datele în comun înseamnă a pierde ceva. Şi nouă ne-au trebuit câțiva ani să înțelegem că, dacă nu sunt fructificate, datele noastre sunt niște date moarte. Lucrăm foarte bine cu Direcția Topografică Militară şi cu Universitatea Tehnică de Construcții București. Ne dorim să lucrăm foarte mult cu Apele Române, CNADR și Căile Ferate Române. Nu reușim să relaționăm și să verificăm între noi informațiile.”