Revista >> Martie 2020 [Nr. 222] >> Cercetare & Invatamant superior

„Green Erasmus“, de la inițiative europene la măsuri concrete

Radu Ghitulescu

19 Martie 2020

Politicile „verzi“ ale Comisiei Europene vor avea repercusiuni directe asupra viitorului program Erasmus. Pentru a veni în sprijinul entităților participante la program, ANPCDEFP a inițiat cu ocazia evenimentului Erasmus Open Doors o serie de dezbateri care urmăresc identificarea de soluții concrete pentru punerea în aplicare a noilor măsuri de sustenabilitate prevăzute de legislativul european.

În ultimele trei decenii, peste 10 milioane de persoane au participat la proiectele de mobilitate cu scop de învățare derulate prin intermediul Programului Erasmus+. Și, după cum o demonstrează rezultatele și numeroasele „studii de caz“ publicate deja, experiențele acumulate de beneficiarii acestor proiecte au avut un impact pozitiv asupra lor – atât din punct de vedere al evoluției profesionale, cât și al dezvoltării personale – precum și asupra comunităților în care trăiesc.

Există însă și un efect mai puțin benefic al proiectelor de mobilitate, ce vizează subiectul „fierbinte“ al încălzirii globale și care începe să devină tot mai vizibil în contextul noilor politici „verzi“ la nivel european.

The Dark Side of... Erasmus!

La momentul actual, la nivel global există reacții din ce în ce mai ample ale societății civile – în special în rândul tinerilor – care solicită luarea unor măsuri concrete și imediate de stopare a încălzirii globale.

Deși pozițiile anumitor vectori de imagine sunt tot mai intens mediatizate, conștientizarea fenomenului nu este de dată recentă. Cel puțin la nivelul forurilor europene – încă din decembrie 2015 s-a stabilit o Convenție-cadru a Națiunilor Unite asupra măsurilor climatice („Acordul de la Paris“), aprobată de cele 192 de state prezente în capitala Franței. (Dar ratificată până în prezent de mai puțin de jumătate, respectiv de doar 94 de state.)

Într-o formulare succintă, „Acordul de la Paris“ prevede ca Uniunea Europeană, care este responsabilă pentru 12% din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel global, să își reducă cu 40% emisiile de carbon până în 2030 și să atingă o scădere de 90% până în 2050. Obiectivul pentru anul în curs este reducerea cu 20% a emisiilor (față de 1990).

Legătura mai puțin vizibilă între acest obiectiv și programul Erasmus+ este aceea că industria de transport contribuie cu aproape 30% la creșterea emisiilor globale de gaze cu efect de seră. Ori, proiectele de mobilitate, care reprezintă un element central al programului (în exercițiul financiar 2014-2020 „mobilitățile“ au beneficiat de aproximativ două treimi din bugetul Erasmus+) sunt indisolubil legate de transport. Prin urmare, programul contribuie și el, în mod direct, la creșterea încălzirii globale.

Problema este agravată de faptul că impactul asupra mediului riscă să se amplifice în viitoarea „ediție“ a programului, pentru că oficialii europeni preconizează ca, în perioada 2021-2027, alte 12 milioane de persoane să beneficieze de mobilități. Iar pentru atingerea acestui obiectiv se vor finanța mai multe proiecte de mobilități de scurtă durată, ceea ce va contribui la creșterea amprentei de carbon a programului.

Recomandările Comisiei Europene
Pentru a preîntâmpina efectele nedorite, Comisia Europeană a demarat deja elaborarea unei strategii pentru micșorarea amprentei de carbon, care prevede și o serie de măsuri concrete ce vor fi adoptate și integrate în viitoarea ediție a programului Erasmus.

Măsurile nu vor fi însă facultative sau cu caracter opțional. După cum a precizat, încă de anul trecut, și Monica Calotă, directoarea Agenției Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP): „Componenta «verde», de sustenabilitate, va fi o condiție obligatorie a tuturor proiectelor Erasmus derulate în noul program, alături de incluziunea socială și digitalizare.“