Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Progresul tehnologic şi viitorul muncii

01 Iunie 2011



Cele două mari procese-motor care domină şi (re)modelează societatea contemporană sunt globalizarea şi progresul ştiinţific şi tehnologic accelerat. Schimbările majore aduse de contribuţia sectorului tehnologiei informaţionale şi al comunicaţiilor avansate (TIC) la creşterea economică şi impactul lor asupra forţei de muncă şi a pieţei muncii, restructurarea/re-ingineria companiilor şi a business-ului – îşi pun amprenta pe politicile economice şi sociale guvernamentale şi pe cele de la nivelul firmelor.

Schimbarea paradigmelor organizaţionale şi manageriale

„Noua economie“ reprezintă o sinteză complexă între economia digitală (TIC + reţele + producţia de intangibile) + globalizare + inovare + dezvoltare durabilă. şi are mai multe dimensiuni, componente şi procese de mare amploare şi impact cum sunt: apariţia unor noi concepte de realizare a producţiei şi serviciilor, introducerea de noi reguli şi forme de organizare a întreprinderilor, bazate pe cunoaştere şi inovare, extinderea formelor de activitate şi muncă la distanţă.

În condiţiile în care asistăm la schimbarea paradigmelor organizaţionale şi manageriale, progresul tehnologic are un rol important în dinamica ocupării forţei de muncă deoarece :

• din punct de vedere al progresului tehnologic ne „învechim“ la fiecare 5 ani sau chiar mai repede, în funcţie de sectorul de activitate, şi avem nevoie de reinstruire;
• media de viaţă utilă (performantă) a abilităţilor dobândite de un lucrător (angajat) este de 3,5 ani sau chiar mai puţin;
• mai mult de o treime până la jumătate din persoanele cu vârsta între 25 şi 64 de ani nu au un nivel de instruire corespunzător pentru cerinţele muncii şi vieţii de azi şi de mâine.

Conform previziunilor specialiştilor, cca. 80 % din tehnologia existentă va fi înlocuită în următoarea decadă de timp. Una dintre principalele probleme este aceea dacă schimbările tehnologice actuale reduc ocuparea sau, dimpotrivă, pot genera alte locuri de muncă şi creştere economică. Noile tehnologii se combină cu noile modele de organizare a muncii, iar munca şi profesiile sunt supuse unor mari schimbări. În acest context, istoria viitorului muncii se va scrie în aceste coordonate.

Natura muncii se schimbă, de la mono-sarcină la multi-sarcini. Rolul angajaţilor se schimbă - de la cel de controlaţi la cel de împuterniciţi. Pregătirea angajaţilor se schimbă, de la instruire periodică la educare continuă. Măsurarea performanţelor şi a recompenselor se focalizează pe rezultate şi nu pe volumul de activitate.

Aceasta înseamnă un nou model de muncă, mult mai flexibil şi adaptabil, cu mai puţine nivele ierarhice, în favoarea lucrului în echipă, bazat pe polivalenţa competenţelor şi abilităţilor şi pe o mai mare autonomie.

Noile tehnologii permit firmelor să folosească forţa de muncă indiferent de locul unde aceasta este localizată. Managerii declară că angajează numai „creiere bune, indiferent unde locuiesc ele pe glob“. Se pot primi prin computer solicitări de angajare de pe tot globul. „Angajăm oamenii noştri prin computer, ei lucrează la computer şi sunt concediaţi tot prin computer“.

În noul context economic ocuparea a devenit o noţiune mult mai dinamică şi cere mai multe competenţe şi mai multă flexibilitate. Aceasta presupune angajări „part-time“ sau „pe perioadă determinată“ şi un nou tip de lucrător şi de manager.

Atu-urile principale pe piaţa muncii devin următoarele: competenţe reale în (cât) mai multe domenii; înaltă calificare; mobilitate; învăţare pe tot parcursul vieţii.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite