UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Gāndurile unui cercetător la īnceput de an
Un nou an ar trebui să fie, pentru un cercetător, un moment de reflecţie şi speranţă, de entuziasm generat de noi proiecte, descoperiri și colaborări internaționale. Pentru un cercetător din România, orice început de an reprezintă, mai degrabă, un moment de frustrare în faţa problemelor sistemice care par să nu se mai rezolve. Pentru cei care activează în institutele naţionale de cercetare-dezvoltare (INCD), anul care a trecut a adus noi confirmări ale declinului unui sistem ce ar trebui să fie motorul inovării în România. Din păcate, subfinanţarea, birocraţia sufocantă, lipsa unei strategii naționale coerente şi competiţiile de finanţare cu rate de succes infime conturează un peisaj sumbru pentru cercetătorii români. 
Nu îmi doresc în aceste rânduri să fac o prezentare exhaustivă a situației (dezastruoase, de altfel) în care se regăsește sistemul național de cercetare. Colegi cu mai multă experiență (și evident mai mult talent literar) au tras nenumărate semnale de alarmă [1-5]. Ce îmi doresc prin aceste rânduri este să prezint ceea ce trăim și simțim noi, cercetătorii, la (fiecare) început de an, ca parte a unui sistem dezbinat intern de conflicte mari, generate adesea de orgolii și mai mari, ignorat de vremelnicii decidenți, și care pare a nu își găsi o voce unitară care să ne conducă spre ieșirea dintr-o situație aparent fără ieșire.
Programul NUCLEU: un sprijin insuficient pentru INCD-uri
Adesea adus în discuție de colegii din universități și institutele Academiei (instituții care, sub diverse forme, beneficiază de un minim de finanțare de bază care le asigură funcționarea, spre deosebire de institutele naționale), programul NUCLEU reprezintă unul dintre puţinele instrumente de finanţare stabilă pentru INCD-uri. Acesta oferă fonduri multianuale pentru cercetarea strategică, permiţând institutelor să dezvolte direcţii de cercetare de importanţă naţională, care nu sunt neapărat atractive pentru finanţatorii privaţi.
Cu toate acestea, programul NUCLEU suferă de probleme grave, printre care finanţarea sa fluctuantă şi imprevizibilă reprezintă o piedică majoră în calea dezvoltării INCD-urilor. La fiecare început de an, finanțarea programului este sub semnul întrebărilor legate atât de suma alocată, cât și de data la care aceasta va fi făcută publică. În același timp, alocarea fondurilor s-a făcut, practic, nemaiținând cont de prevederile HG1405/2022 (prin care alocarea ar fi trebuit făcută în funcție de punctajele obținute la evaluarea propunerilor), trecându-se la o alocare unitară pentru toate INCD-urile, în care singurul parametru cu adevărat important îl reprezintă media veniturilor din CDI pentru ultimii trei ani (și nu calitatea propunerilor sau a rezultatelor din anul anterior). Fără un program de tip NUCLEU bine finanţat şi stabil, multe INCD-uri ar fi în pericol de colaps, fiind dependente exclusiv de proiecte competitive, care au rate de succes foarte scăzute (la nivelul anului 2024, de exemplu, programul NUCLEU a acoperit aproximativ 40% din cheltuielile de funcționare). În plus, interpretarea aparent aleatorie a prevederilor contractului (un exemplu fiind posibilitatea acordării unui avans de 90% (conform HG1405/2022) duce la întârzieri atât la plata sumelor aferente avansului (esențial pentru fluxul de capital al institutelor), dar și la acceptarea la plată a documentelor aferente predărilor.
Programul NUCLEU este esenţial pentru INCD-uri, oferind un cadru de finanţare continuă, fără de care cercetarea aplicată ar fi aproape imposibilă. Din păcate, instabilitatea fondurilor face ca multe proiecte promiţătoare să fie abandonate sau amânate, ceea ce afectează nu doar cercetătorii, ci şi economia naţională, care ar putea beneficia de aceste rezultate. De asemenea, lipsa unei evaluări clare a impactului acestor proiecte face ca distribuirea fondurilor să fie percepută ca netransparentă. Sunt nenumărate exemple de povești de succes rezultate în urma implementării programelor NUCLEU; fără a particulariza la situația unui anumit institut național, anul 2024 a adus o premieră: prezentarea publică a rezultatelor obținute în urma derulării programului NUCLEU, eveniment care ar fi meritat, probabil, mai multă atenție publică. Rezultatele acestea ar fi putut constitui un argument solid pentru a susține importanța programului, pentru a nu ajunge, iarăși, sub amenințarea diminuării fondurilor alocate. Să nu uităm că cercetătorii din cadrul INCD-urilor sunt salariați exclusiv din proiecte de cercetare, multe institute ajungând, la început de an 2025, să întâmpine dificultăți majore în asigurarea unor salarii modice (nicidecum motivante, cum ar trebui să fie).
Pentru ca și anul 2025 să mai aducă rezultate în domeniul cercetării, este imperios necesară creşterea bugetului alocat programului NUCLEU; stabilirea unui mecanism transparent de finanţare pe termen lung va permite INCD-urilor să poată dezvolta proiecte pe direcţii strategice, fără teama de subfinanţare bruscă.
Subfinanţarea cronică şi efectele ei
România alocă cercetării mai puţin de 0,2% din PIB, mult sub media europeană, situată la peste 2%. Institutele naționale, pilon central al sistemului național de cercetare-dezvoltare, fără alocări bugetare, nu dispun de fonduri suficiente pentru a acoperi costurile esenţiale, de la salarii până la echipamente moderne. Lipsa unor salarii competitive duce la pierderea talentelor, mulţi tineri cercetători alegând să plece spre instituţii mai bine finanţate din străinătate sau din sectorul privat, adesea ieșind cu totul din sistemul de cercetare. Pe de altă parte, cercetătorii seniori se confruntă cu dificultăţi în atragerea de fonduri pentru proiecte ambiţioase, fiind constrânşi să se adapteze la condiţiile impuse de competiţii restrictive şi birocraţie excesivă. INCD-urile, care ar trebui să fie motoarele aplicabilităţii inovării, sunt cel mai grav afectate de lipsa de resurse, având un acces mult mai dificil la surse alternative de finanţare. Adesea suntem îndrumați spre proiectele din fondurile europene de cercetare. Aceste proiecte reprezintă doar o încununare a unei cariere sau o recunoaștere a unor realizări, neputând fi considerate surse de finanțare. Sunt proiecte destinate dezvoltării unui grup (cel mai adesea), nu supraviețuirii unui sistem. Dacă vrem să mai avem institute naționale de cercetare, finanțarea trebuie să vină, așa cum ne sugerează și numele instituțiilor, din fonduri naționale. Noi, ca țară, ar trebui să avem și obligații față de aceste instituții reprezentative, nu doar să ne mândrim cu realizările (să fim bine înțeleși - și popularizarea acestor realizări este bine-venită, dar nu suficientă).
Soluția la problema subfinanțării constituie „Secretul lui Polichinelle” - creşterea bugetului pentru cercetare la cel puţin 1% din PIB, o valoare minimă necesară pentru susţinerea proiectelor strategice şi competitivitatea internaţională. Atingerea acestei ținte de finanțare, recunoscută și asumată aparent unanim, este permanent permanent prorogată, bugetele infime alocate cercetării devenind o obișnuință pentru cercetători.
Avem permanent competiții naționale, în care investim timp, efort și speranțe. Care sunt rezultatele? – rate de succes la competiții de sub 10% (uzual în jur de 5%), potrivite mai degrabă unei loterii, decât unei competiții academice. Astfel s-a ajuns în situația hilară ca proiecte care au obținute peste 94 de puncte (din maxim 100) să nu fie propuse spre finanțare. Pentru astfel de situații, există doar două explicații: fie propunerile de proiect au fost într-adevăr foarte bune (caz în care pierderile cauzate de nefinanțare vor fi irecuperabile și se impune majorarea bugetului competiției pentru finanțarea unui număr semnificativ mai mare de proiecte), fie, și nici această explicație nu poate fi exclusă, că evaluarea în sine a avut un nivel de calitate foarte redus. Câți dintre colegii mei care citesc aceste rânduri nu au întâlnit comentarii în contradicție cu „Ghidul evaluatorului” de tipul „nu văd să citesc”, „aspectele trebuiau descrise mai pe larg”, sau solicitări dincolo de limitele tehnologice impuse prin pachetele de informații? Toate acestea ridică întrebări privind calitatra procesului de evaluare (discrepanța fiind cu atât mai mare când comparăm aceste comentarii cu cele din cadrul evaluării competițiilor internaționale), fiind necesară o evaluare și o monitorizare continuă a procesului de evaluare, pentru a evita astfel de situații, pe viitor.
Dificultăţile zilnice ale cercetătorilor
Pe lângă subfinanţare, cercetătorii din INCD-uri se confruntă cu o birocraţie adesea sufocantă. De la procesul anevoios de aplicare pentru proiectele de cercetare, până la raportările excesive (atât științifice, cât și administrative), timpul efectiv de lucru dedicat cercetării scade semnificativ.
Cercetătorii la început de drum au dificultăţi în a-şi construi o carieră solidă din cauza lipsei de oportunităţi de stabilitate, a salariilor mici şi a dificultăţii în obţinerea unor finanţări proprii. Pe de altă parte, cercetătorii seniori se confruntă cu o lipsă de recunoaştere a meritelor şi a experienţei acumulate, ceea ce determină o demotivare generalizată, precum și începutul (previzibil) unei noi migrații masive a cercetătorilor (similară celei din jurul anului 2000), care va depopula institutele de cercetare.
Fără o finanţare predictibilă, reducerea birocraţiei, stimulente pentru tinerii cercetători şi o strategie naţională coerentă, institutele naţionale de cercetare vor continua să lupte pentru supravieţuire, în loc să fie actori relevanţi ai progresului tehnologic.
(În loc de) concluzie
Pentru că trăim într-o epocă a digitalizării și a inteligenței artificiale, am utilizat un model de inteligență artificială de tip large language model, căruia i-am cerut să descrie în căteva cuvinte situația dintr-un institut national de cercetare din România. Iată răspunsul generat: „În laboratorul înghețat al unui institut național din București, un cercetător tânăr încălzește mâinile la un ceai ieftin, în timp ce verifică datele de pe un calculator vechi de 15 ani. În biroul vecin, un profesor universitar cu păr cărunt se zbate să finalizeze raportul pentru un proiect PNCDI, știind că șansele de finanțare sunt sub 10%. Aceasta este realitatea zilnică a cercetătorilor români – o combinație de pasiune, frustrare și reziliență. În 2024, sistemul de cercetare-dezvoltare (C-D) al României rămâne captiv într-un cerc vicios de subfinanțare, birocrație și exod de talente.” Deși la prima vedere pare că zugrăvește o imagine străină multora dintre noi, trebuie să realizăm că, fără o decizie (în primul rând la nivel politic), poate fi un viitor foarte apropiat.n
[1]. L. Pintilie, Atentat la Siguranţa Naţională: situaţia critică din Cercetare, Market Watch, Septembrie 2018 [207], https://www.marketwatch.ro/articol/16231/Atentat_la_Siguranta_Nationala_situatia_critica_din_Cercetare/
[2] L. Pintilie, S.O.S. Cercetarea românească, Market Watch, Martie 2021 [232], https://www.marketwatch.ro/articol/17230/SOS_Cercetarea_romaneasca/
[3] L. Pintilie, Politica și Cercetarea, Market Watch, Ianuarie - Februarie 2022 [Nr. 241], https://www.marketwatch.ro/articol/17607/Politica_si_Cercetarea/
[4] L. Pintilie, 2023 în Cercetare, Market Watch, Decembrie 2023 [260] https://www.marketwatch.ro/articol/18355/2023_in_Cercetare/
[5] L. Pintilie, Ce mai este nou prin cercetarea românească?, Market Watch Ianuarie - Februarie 2024 [261], https://www.marketwatch.ro/articol/18411/Ce_mai_este_nou_prin_cercetarea_romaneasca/
Tags: Cercetare, competitii cercetare, program nucleu, finantare cercetare, evaluare cercetare, brain drain, INCD, resurse umane cercetare
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
Proiect de 35 milioane euro pentru aplicatii medicale ale laserilor de mare putere- Cele mai vechi dovezi pentru poluarea antropică a faunei sălbatice din Europa Medievală, descoperite īn Romānia
- Provocări semnificative ale Bugetul de stat pentru 2025: instabilitatea politică internă și presiuni economice externe
- Contribuția ICPE-CA la dezvoltarea tehnicilor de bioimpedanță
- Prof. univ. dr. Mihai Covașă: mentorat īn cercetare și rezultate notabile īn proiecte PNRR
- Cercetare academică vs. Business?
